Pozitivitatea Toxică

         

 

Cu toții am auzit, probabil, din partea apropiaților, expresii de genul „Totul va fi bine”, „Lasă că o să reușești”, „Good vibes only”, „Hai să privim partea plină a paharului”, „Gândește pozitiv”, „Alți oameni au probleme mai mari”, „Hai, nu mai fi trist” etc

Procesul dintre ceea ce ni se întâmplă si reacțiile noastre este unul complex. Atunci când o persoană afișează pozitivitate toxică, ea neagă toate experiențele negative, experiențe care ne fac oameni. Ea nu are intenții rele, doar că la un nivel inconștient alege să ignore o bună parte din spectrul nostru emoțional și încearcă să îi facă si pe cei de lângă ea, de multe ori, să adopte aceeași strategie, adică să ignore jumătatea goală a paharului, norii, furtuna, noaptea etc. Acest tip de răspuns are darul să intensifice emoția pe care tu doar încerci să o eviți sau să o sufoci. De cele mai multe ori, emoția revine cu o intensitate mai mare data viitoare.


În mod interesant, aceste mecanisme au mare legătură si cu cultura noastră, care nu este suficient de echipată să ne ajute să facem față tristeții, pierderii sau doliului. Majoritatea împarte emoțiile in bune și rele, astfel creându-se o stigmă față de problemele mentale, mulți încercând să evite emoțiile care nu se simt plăcut, uitând ca uneori viața nu ne aduce doar limonadă, ci și lămâi…

Social media putem spune că chiar încurajează acest tip de evitare, majoritatea oamenilor arătând doar partea frumoasă din viața lor. “Pe Facebook nu am avut niciodată o zi proastă.” Acestea sunt doar câteva exemple din viața de zi cu zi, nu mai intrăm în detalii legate de tot felul de guru de pe Tik-Tok sau Youtube, care ne-ar putea duce în zone și mai intense ale subiectului…

Pozitivitatea e toxică atunci când ascundem ceea ce simțim, când respingem sau minimizăm emoțiile noastre sau când ne simțim vinovați pentru că ne-a vizitat vreun gând sau vreo emoție negativă. Apare și atunci când minimizăm sau negăm emoțiile celorlalți. Problema este că această strategie aduce o pozitivitate falsă, care poate fi periculoasă pentru sănătatea noastră mentală.

Viața reală include și sentimente de anxietate, dezamăgire, copleșire, neliniște, nesiguranță, disperare, furie, nervi, durere etc

Psihologii au și ei momente de tristețe, de doliu sau experiențe mai puțin fericite de viață etc. Nu mi-a fost mică mirarea să aud de la o cunoștință: „Nu mă așteptam de la tine, care ești și psihoterapeut și care mai scrii si despre dezvoltare personală, să treci prin lucrurile astea.”
Este extrem de naiv să credem că o persoană poate fi in mod perpetuu voioasă și fericită, mai ales la comandă. Problema poate stă și în acest negativity shaming, presiunea societății de a fi mereu vesel și binedispus. Ca reacție, de multe ori împingem emoțiile înapoi de unde au venit sau ne facem că nu le observăm. Ne putem doar închipui de cât efort este nevoie să ne ferim de ceva care este oricum acolo, un efort aproape imposibil de susținut. Aici cumva excludem anumite tulburări, depresii sau probleme mai grave de sănătate mentală, când putem ajunge in cealaltă extremă…

Soluția este să nu-ți pui nici ochelari roz, nici ochelari gri. Bineînțeles că e o idee bună să cauți ceva bun în ceea ce ți se întâmplă, dar esența este să ne dăm voie să trecem prin toată diversitatea stărilor umane… Ușor de zis, greu de făcut!

Emoțiile noastre sunt ca o busolă, iar atunci când le lăsăm să comunice cu noi, ele vor descrește în intensitate. Abia după ce le-am simțit putem să ne reorientăm spre partea pozitivă și să le abordăm cu un dialog mental pozitiv.

E important să putem accepta că în tot acest parcurs al nostru prin viață, vom experimenta momente plăcute cât și neplăcute. Și e ok așa! …cu de toate!

„Dacă vrei să te bucuri de curcubeu, trebuie să fii ok și cu ploaia!”

Cum facem față știrilor care ne triggeruiesc

         

        Pentru că trăim într-o lume în care tehnologia se regăsește în mai toate domeniile, nu mai trebuie să găsim noi știrile, ne găsesc ele pe noi. Fiecare avem identități unice, un trecut, valori și poate, povești de viață care ne modelează viziunile asupra lumii. Deși este important să fim conștienți de lumea din jurul nostru, este important și să stabilim limite atunci când ne confruntăm cu conținutul media dificil și abundent.

           Fii atent la capacitatea ta de a discuta un subiect și stabilește niște limite atunci când este necesar.

Deși este important să ne educăm despre starea lumii și, uneori, să fie nevoie să consumăm conținut mai puțin plăcut, este esențial să rămânem conștienți de limitele noastre emoționale. Dacă simți că discutarea unui anumit subiect este prea stresantă, este bine să oprești conversația. Poate să-ți pese foarte mult de un subiect anume și totuși să ai nevoie de o pauză de la el uneori.

         Observați cum vă afectează anumite surse de știri.

Trăim într-o perioadă care oferă multiple opțiuni de acces la știri, fiecare cu provocări diferite. De exemplu, vizionarea știrilor la televizor cu familia sau prietenii oferă o experiență diferită față de utilizarea unei aplicații de știri de pe telefon. Atunci când consumăm știri în compania altora, experiența poate deveni colectivă. Aceste experiențe ne pot aduce provocări, cum ar fi nevoia de a-ți gestiona reacțiile în prezența altora și, eventual, a-ți afirma opiniile atunci când te confrunți cu reacții opuse din partea altora. În schimb, interacțiunea cu știrile pe cont propriu (de exemplu, aplicații de știri, radio etc.) vă permite confidențialitatea să vă procesați emoțiile, deși poate stimula autoizolarea.

Stabiliți o limită de timp.

Ai rămas vreodată ancorat in vizionarea știrilor mai mult decât ți-ai propus? Nu ești singurul. Stabilirea unei limite de timp clare te poate ajuta să exersezi limitele emoționale. Luați în considerare, de asemenea, momentul din zi în care interacționați cu știrile. De exemplu, rețineți că consumul lui la prima oră dimineața poate da tonul pentru restul zilei sau consumul chiar înainte de culcare vă poate perturba tiparele de somn. Poți seta o alarmă  pe telefon pentru a-ți atrage atenția atunci când stai prea mult timp concentrat pe știri. Limitându-ți consumul, vei avea mai multă grijă de tine, de starea ta mentală și poți chiar preveni o eventuală stare de oboseală specifică.

Când ne simțim stresați de starea lumii din jurul nostru, poate fi ușor să ne retragem în noi înșine și să permitem emoțiilor noastre dificile să se agraveze fără a le elibera. Data viitoare când te simți epuizat emoțional de știri, provoacă-te să iei legătura cu cineva apropiat, cu care îți este ușor să vorbești. Indiferent dacă alegi să vorbești despre situațiile care te neliniștesc sau pur și simplu vorbiți despre ceva care nu are legătură, te poate ajuta să te simți mai calm, conexiunea socială în aceste momente stresante poate fi foarte importantă.

Verificați-vă cu voi înșivă – cum vă simțiți în acest moment?

Înainte și după ce urmărești știrile, întrebă-te cum te simți. Esti trist? Frustrat? Ușurat? A deveni mai conștient de experiența ta interioară te poate ajuta să stabilești limite emoționale și să-ți înțelegi reacțiile mentale, emoționale și fiziologice. De exemplu, atunci când te simți triggeruit de un eveniment din știri, s-ar putea să experimentezi atât reacții emoționale (de exemplu, anxietate, tristețe, stres etc.), cât și reacții fiziologice (de exemplu, ritm cardiac crescut, neliniște, transpirație etc.).

Creează-ți un plan de “prim ajutor” pe care te poți baza la nevoie.

Să avem grijă de noi este esențial! Fără această îngrijire, rămânem obosiți și incapabili să susținem cu toată inima ceea ce ne pasă. Acest plan de îngrijire de sine poate fi făcut în jurul unor activități care necesită un efort minim. Iată câteva idei:

  • Oferă-ți 60 de secunde pentru a respira profund din abdomen
  • Creează o listă cu melodii relaxante, care să te liniștească sau să te facă să te simți mai bine atunci când le asculți.
  • Notează ceea ce gândești și simți în acel moment – externalizează.
  • Sună un prieten pentru a procesa emoțiile sau pur și simplu discutați despre ceva ce nu are legătură.
  • Mergeți la o plimbare (fără să aduceți cu voi gadgeturi, smartwatchuri, tehnologie în general) în timp ce acordați atenție respirației.
  • Practicați relaxarea musculară progresivă pentru a elibera tensiunea purtată în corpul dumneavoastră.

Ca o concluzie…

Stabilirea limitelor emoționale în jurul știrilor și să ai grijă de tine nu înseamnă că nu îți pasă de problemele în cauză. Nu înseamnă că ești o persoană rea sau nu ai empatie. Ești uman și este important să-ți odihnești mintea, corpul și sufletul. Când îți onorezi limitele și îți permiți să te reîncarci, ești capabil să fii cel mai bun sine pentru tine și pentru ceilalți.

Trei moduri în care îți poți ajuta copilul să gestioneze anxietatea

         

          Toți copiii sunt stresați din când în când. Ei pot avea fluturi în stomac în prima zi de școală sau s-ar putea să-și facă griji că nu vor fi lăsați la joacă. Majoritatea copiilor se vor plânge, poate mulți se vor supăra, iar în cele din urmă, vor merge mai departe. Dar pentru unul din cinci copii care suferă de o tulburare de anxietate, poate fi o provocare majoră să-și gestioneze grijile.

Dacă ești părintele sau îngrijitorul unui copil care tinde să-și facă griji sau să manifeste anxietate, probabil primul tău instinct este să încerci să-i potolești temerile. Deși va fi reconfortant pentru copilul tău în acel moment, s-ar putea să nu facă neapărat să dispară temerile sau grijile. Iată câteva sfaturi pentru a-ți ajuta copilul să-și abordeze anxietatea.

          Setează un timp pentru îngrijorare: poți să setezi un interval de timp să stai cu copilul tău și să asculți orice griji ar putea avea. Acesta poate fi un moment special pentru tine și copilul tău pentru a vorbi, așa că încearcă să limitezi întreruperile. Dacă aduce în discuție lucruri de care este îngrijorat pe parcursul zilei, îi poți spune să aștepte și să le aducă în discuție în timpul perioadei de îngrijorare. Poate ajuta copilul să-și rețină și să-și reorienteze gândurile.

        Răspundeți grijilor: A răspunde unei griji poate fi o abilitate foarte utilă. Învață-ți copilul că grijile sunt ca un bully și îți provoacă neplăceri. Bătăușii dau înapoi atunci când cineva le ține piept, la fel și grijile. Să țină piept grijilor proprii va încuraja copilul și va slăbi intensitatea fricii. De exemplu, puteți să-i cereți copilului să-și confrunte grijile cu gânduri ca „lasă-mă în pace”, „pleacă” sau „nu te cred”.

        Practicați relaxarea: Relaxarea și meditația sunt modalități excelente de a ușura îngrijorările copilului dumneavoastră. Îl poți ajuta să practice exerciții de relaxare și puteți să le faceți împreună. Găsiți un loc liniștit în care să vă așezați cu copilul și respirați adânc pentru a-i încetini mintea. Dacă doriți să practicați o meditație împreună, există aplicații precum Headspace care sunt orientate către toate vârstele. De asemenea, puteți căuta meditații și pe YouTube.

            Acestea sunt doar câteva sugestii pentru a vă ajuta copilul dacă bănuiți că este anxios. Dacă simțiți că anxietatea interferează cu viața lui de zi cu zi, poate fi benefic să discutați cu consilierul școlar sau să contactați un psihoterapeut pentru sprijin suplimentar. Puteți începe acum pe calea cea bună, oferindu-i copilului dumneavoastră abilități utile care pot fi folosite pentru mulți ani de acum înainte.

Exercițiu de ancorare în prezent

         

Nu de puține ori ni se poate întâmpla să fim luați de val, să ne luăm prea în serios, să turăm motoarele mult prea mult sau să ne pierdem în tumultul social media, așadar îți voi propune câteva întrebări foarte simple care te pot ajuta să te ancorezi mai ușor în prezent, să îți aduci mintea cu blândețe din trecut sau viitor în “aici și acum” și să te conectezi la nevoile tale.  

          Din când în când sau de-a lungul unei zile, te poți opri puțin în loc și îți poți pune câteva întrebări:

  1. Ce simt acum? ((emoțiile și senzațiile) Cum se simte corpul meu? Ce emoții simt? Cât de relaxat, panicat, grăbit, atent, melanolic etc mă simt?)
  2. Ce gândesc acum? (Unde sunt gândurile mele focalizate?)
  3. De ce am nevoie acum? (Ce îmi trebuie acum? Aici avem doua feluri de nevoi – nevoi de suprafața și nevoi fundamentale. De exemlu, dacă mintea îmi spune că am nevoie de o cafea, aceasta este o nevoie de suprafața, fiind un pas către nevoia fundamentală, în cazul de față putând fi nevoia de a fi mai alert/atent. Poți observa și orice formă de disconfort, iar asta te poate conduce către nevoile tale.)
  4. Ce fac acum? (Cum mă simt făcând lucrul acesta?)
  5.  Ce parte din mine a preluat controlul în acest moment? (De exemplu – perfecționistul din mine)
  6. Care ar fi următorul lucru pe care aș putea să îl fac acum? (Care ar fi cel mai inspirat lucru pe care pot să îl fac acum, cea mai inspirata alegere, bazată pe ceea ce simt în acest moment?)             

Poți să alegi să faci acest exercițiu de ancorare în prezent atunci când ești într-un moment aglomerat, când simți că pierzi controlul, cand ești confuz. Poți să îl faci când ai nevoi multiple sau pur si simplu ca un obicei sănătos care îți poate aduce multe beneficii pe termen mediu și lung dacă este practicat cu regularitate.

Criticul interior – ambasadorul rușinii și al vinovăției

         

Este o parte din tine, care te atacă, te judecă, te acuză, îți pune la îndoială capacitățile, îți spune ce ar trebui și ce nu ar trebui să fii. În felul ăsta îți subminează încrederea în tine și rezultă o stimă de sine scăzută. Criticului interior îi plac greșelile și imperfecțiunile și le vede imediat. Îi place tirania cuvântului trebuie. Mulți oameni nici nu bănuiesc că există o astfel de voce interioară și nu o conștientizează. Pentru mulți nici nu e o voce, e o parte integrată a psihicului lor pentru că o au cu ei încă de când erau foarte mici. E ca o stație de radio care anunță tot ce e în neregulă cu tine, tot timpul. La un moment dat devine zgomot de fond. Te compară cu tot felul de oameni, te face să te simți neadecvat când te uiți la viețile unor vedete sau a unor influenceri de pe Instagram.

 Cum apare

La grădiniță, la școală, la birou, în societate, criticul ne ghidează comportamentul și gândurile. El se poate forma treptat, atunci când părinții, profesorii se uită la tine și încearcă să-și dea seama ce e în neregulă cu tine, apoi fac tot ce pot să repare – îți corectează cu stiloul roșu lucrarea de control, îți reproșează, îți impun.

Unii părinți se pot preocupa de felul cum arăți, să te speli, să fii curat, să nu stai cu hainele murdare. Alți părinți o fac indirect, criticând indirect cum arată alții, deci comunicându-ți indirect cum ar trebui tu să arăți și ce e inacceptabil. Alți părinți nu spun nimic, doar se uită la tine cu dezaprobare, și trebuie să ghicești tu unde ai greșit. Unii părinți pot să-ți spună că nu sunt de acord cu felul cum îi ajuți la treburi sau cum îți faci tema și îți arată unde greșești. Unele dintre aceste critici vizează propriile lor nesiguranțe și chiar teama de a nu da greș ca părinți.

Toate săruturile și toate scenele de sex din filme sunt perfecte. Niciodată nu e ceva obișnuit, banal. Actorii au mereu vorbele la ei, sunt carismatici. Tu nu ești ca ei. În metarealitatea glamoroasă a filmelor, deși eroul filmului a fost atacat de o trupa paramilitară de 12 soldați de elită, reușește să îi doboare suferind doar câteva zgârieturi. Ce convenabil! În viața reală nu prea e așa! Poți să ai trei eșecuri consecutive și nici o intervenție miraculoasă. Autori precum Grant Cardone îți spun să depui de 10 ori efortul pe care îl depui acum și să-ți dezvolți de 10 ori motivația pe care o ai acum. Brene Brown îți spune opusul, să îți dai voie să fii soft și vulnerabil. Eckhart Tolle îți spune că nu trăiești în prezent, iar asta te face nefericit. Un guru precum Osho îți spune nici mai mult nici mai puțin decât că nu ești iluminat/ă și nici nu o face cu foarte multă compasiune. Apoi Deepak Chopra îți spune că nu ai nivelul de conștiință destul de ridicat. De ce nu ai mâncat organic, nu mai bea cafea, nu ar trebui să bei cafea, de ce ai amprenta ecologică atât de mare și arunci atât de mult plastic și hârtie. Dacă îi citești sau îi asculți pe toți, vei rămâne cu multe kg de sfaturi contradictorii și un critic interior cât un rinocer.

Cum se activează

Toți oamenii au un critic intern, doar că unii îl au 24 de ore din 24, 7 zile din 7. El se activează cel mai mult în urma unor triggeri. Un trigger evident este critica primită din exterior de la cineva. Paradoxal, deși scopul lui este să ne protejeze de critică, criticul nostru dublează această critică primită din exterior. Un alt trigger poate să fie stresul, oboseala sau combinația dintre ele. Un trigger pot să fie și momentele în care ieșim din zona de confort, din teritoriul familiar, momentele în care ne expunem. O schimbare majoră în viață, un nou job, un nou proiect sau activități unde nu ne descurcăm cu brio încă. Un alt trigger poate să fie atunci când ne simțim evaluați sau chiar și când postăm pe social media și ne dă lumea like sau nu ne dă. Dificultățile financiare pot fi de altfel un alt trigger, la fel și zahărul sau mâncarea pe care nu o considerăm sănătoasă.

Rolul criticului interior

Criticul interior are un rol proactiv – încearcă să ne ferească de durere și de rușine. Criticul este de fapt la bază un protector. Criticul tău vrea să fii ok, să fii iubit/ă, să ai o familie, să reușești în viață, vrea să te ajute să eviți critica din partea altora, să nu te faci de râs, vrea să te ajute să ajungi tot ce poți tu să ajungi, însă singurul limbaj pe care poate să-l adopte este unul critic și caustic.

Dacă te conformezi și îl hrănești, te va lăsa în pace pentru o vreme, îți va spune “Good boy/girl”.  Una dintre intențiile bune pe care le are este să te ajute să te integrezi mai ușor, să fii acceptat/ă, să nu ieși din tipare și să riști ostracizarea din partea celorlalți.

Încearcă să-i faci pe plac și va crește. Atunci când ai mâncat două prăjituri din frigider și criticul începe să te atace, problema nici nu o mai reprezintă cele două prăjituri. Problema a devenit de fapt problema caustică pe care ți-o cauzează frământarea ta interioară. Ea devine focusul. Culmea, oamenii ajung să facă sex, să bea, să se drogheze sau să mănânce ca să scape de povara inadecvării pe care le-o aduce exact atacurile criticului interior.

Soluția

În primul rând, trebuie să știm că pe lângă criticul interior, mai avem și copilul rușinat, retras, care crede toate criticile astea. Nu se poate să nu îl ai. De exemplu, dacă ai avea o voce interioară care este critică, ea s-ar stinge, pentru că nu ar avea de ce să se lipească. La fel ca ariciul de la adidași, are nevoie de ambele jumătăți ca să se lipească. E nevoie de partea pufoasă de care să se agațe. Partea pe care criticul o face să se simtă prost este partea pe care o avem de vindecat. În realitate, nu avem cum să scăpăm de criticul interior și nici nu vrem, nu este în interesul nostru. Ideal este să nu fim inconștienți în relație cu el, ci să îl conștientizăm. Deja este un pas foarte important doar simplul fapt de a-l conștientiza. Este doar o voce în consiliul conștiinței tale, dar nu trebuie să-ți conducă viață. E natural să vrei să scapi de el, să-l urăști și să vrei să-l scuturi de pe spinarea ta, dar lucrurile nu funcționează așa. What you resist, persist. În schimb, putem să încercăm să facem pace cu el, să ne împrietenim și astfel să îl acceptăm conștient. O atitudine de negare sau de respingere nu este soluția. În schimb putem deveni curioși, să îl ascultăm, să îl conștientizăm și să devenim un observator neutru. Rolul lui este necesar și de ajutor, dar asemeni multivitaminelor luate zilnic, dacă le luăm de prea multe ori pe zi, devin toxice și nu își mai servesc scopul, ba chiar din contra.

Mâncatul emoțional

         

     

Romania are una dintre cele mai bune bucătării din Europa, dar, s-ar putea să fi observat că uneori mâncăm fără să ținem cont de aroma sau textura mâncării. Poate că tu, sau persoana iubită, mănânci chiar ca răspuns la altceva decât foamea.

De multe ori, deși nesănătos, mâncăm ca răspuns la emoții, nu la foame. Acest mod de a mânca se numește mâncat emoțional și îl întâlnim destul de des in viața de zi cu zi. De obicei, acest mod include: pofta de alimente care sunt bogate în calorii, grăsimi și zahăr; mănânci prea mult fără să-ți dai seama; simți chiar și mai mult stres și anxietate după ce ai mâncat.

Deci, de ce atât de mulți dintre noi folosesc acest mod nesănătos de a mânca când nu ne face bine pe termen lung? Răspunsul este complex.

În primul rând, consumul de alimente are un impact asupra creierului, ceea ce duce adesea la o stare fiziologică temporară de bine. Această stare creează dependență și ne face să vrem să repetăm ​​comportamentul în viitor. În al doilea rând, oamenii mănâncă pentru a uita momentan cât de rău se simt. Cei mai mulți oameni au auzit despre mâncatul pe fond de  stres, dar oamenii mănâncă și pentru a amorți alte emoții. Tristețea, rușinea, anxietatea și singurătatea sunt câțiva catalizatori obișnuiți pentru alimentația emoțională. În al treilea rând, genetica poate juca un rol. Diferențele în tulburarea de alimentație excesivă, un tip specific de alimentație emoțională, s-a dovedit a fi ereditară în proporție de 41-57%. Această susceptibilitate genetică este, de asemenea, exacerbată de mediu  și traume.

Vestea bună – putem dezvolta controlul asupra obiceiurilor alimentare! Iată cum:

1. Conștientizarea. Dacă te trezești că mănânci mai mult decât îți dorești, mâncând când nu ți-e foame sau încercând să-ți “mănânci” emoțiile negative – trebuie să dezvolți conștientizarea. Poți începe prin a deveni mai conștient de ceea ce mănânci, cum te simți și când mănânci. Ia în considerare să își permiți să mănânci numai când electronicele sunt oprite și ești așezat la o masă. Prin eliminarea distragerilor, îți dai șansa de a fi mai atent la mâncare și la motivele pentru care mănânci. În plus, ține evidența a ceea ce mănânci și când mănânci. Alimentele sau perioadele specifice ale zilei pot cataliza pofte. Pe măsură ce urmărești când și ce mănânci, ești mai pregătit să îți observi tiparele și mai echipat pentru a schimba modelul. În cele din urmă, fă-ți timp să-ți apreciezi mâncarea (cum te simți, cum are gust, cum se simte în gură). Încercați să exersați acest exercițiu.

2. Identifică cauzele ascunse. Când observi că mănânci emoțional, poți începe să scrii în jurnal. După ce ai scris, recitește ce ai scris. Este posibil să poți identifica teme sau aspecte din viața ta care te fac stresat, anxios, singur etc.

Alternativ, poți lucra pentru a dezvolta o perspectivă asupra a ceea ce îți dorești cu adevărat. Uneori ne abandonăm nevoile interioare și apoi, în mod ineficient, încercăm să le satisfacem cu alimente. Fă-ți timp pentru cel mai autentic sine. Ce dorește sau are nevoie acea versiune a ta? Ce îi place să facă? Dacă nu știi, e în regulă. Începi să explorezi – încearcă noi hobby-uri, mergi în locuri diferite, fă ceva ce nu ai făcut niciodată. Pe măsură ce găsești experiențe cu adevărat semnificative, aplecă-te spre ele și fă-ți timp să faci mai mult din ele.

3. Planifică. Când cunoști factorii declanșatori care creează impulsuri de a mânca din punct de vedere emoțional, poți planifica din timp pentru a reduce expunerea la aceștia. Mănânci când ești stresat? Cum poți planifica din timp să mănânci diferit într-o perioadă de stres ridicat a anului tău? Mănânci când ești anxios? Ce ai putea să plănuiești să mănânci când știi că o anumită situație este probabil să te deranjeze?

4. Sportul. Activitatea fizică este benefică pentru bunăstarea emoțională generală și, de asemenea, ajută la reducerea stresului. Construiește un fel de obicei pe care ești dispus să îl faci în mod constant. Găsește ceva care îți place; va fi mult mai probabil să o faci.

5. Dormi suficient. Un somn odihnitor este crucial pentru bunăstarea ta, atât psihologică, cât și fizică. Asigură-te că ai o oră standard de culcare și de trezire. Oprește electronicele cu cel puțin 30 de minute înainte de culcare. Nu bea cofeină și nu mânca aproape de ora de culcare. Evită cantitățile excesive de alcool. Cu unele ajustări ale igienei somnului, sprijinim crearea modurilor de alimentație sănătoasă.

6. Pregătește-te și să o iei de la capăt. Vei avea succes dar vei da și greș. Nu vei reuși să faci schimbarea instantaneu; ești om. În schimb, permite-ți puțină compasiune în loc de vină și rușine. Când mănânci emoțional, observă asta și pregătește-te pentru următoarea oportunitate de a o face diferit. Succesul înseamnă schimbarea modelului pe termen lung, nu la toate mesele.

7. Luați în considerare ajutorul. Mâncatul emoțional poate fi problematic, dar poate face parte și dintr-o problemă mai gravă, cum ar fi o tulburare de alimentație excesivă sau alte probleme de sănătate. Dacă vă străduiți fără succes să faceți schimbări pe cont propriu, luați în considerare căutarea unui terapeut. CBT, DBT și terapia interpersonală sunt toate abordări terapeutice excelente pentru a ataca problema.

Relațiile cu mâncarea pot fi complicate. Este o dovadă de curaj să o conștientizezi pe a ta și să iei măsuri pentru a deveni o persoană mai sănătoasă.

Gestionarea anxietății

         

          În ultimul an, am vorbit mult cu clienții mei cu privire la modul de gestionare a anxietății, incertitudinii, emoțiilor dureroase și chiar al traumelor. Să recunoaștem, a fost un an greu și stresant. Una dintre cele mai folosite metode când vine vorba de practica de a rămâne ancorat în prezent și de a trăi momentul se numește mindfulness.

Mindfulnessul creează o stare de atenție activă, deschisă, intenționată asupra prezentului în care avem control și în care îngrijorarea și ruminarea nu există. Practicarea exercițiilor de meditație și respirație sunt pilonii în practica mindfulness. Dar meditația și respirația nu sunt pentru toată lumea, așa că am decis să explorez acest lucru în continuare și să cercetez tehnici suplimentare pentru a vă ajuta să vă bazați în perioadele de stres.

Anxietatea este un proces uman normal. Ne ajută să anticipăm și să ne pregătim pentru amenințări. În doze sănătoase este un lucru benefic. Cu toate acestea, la fel ca orice altceva în dozaj prea mare, anxietatea devine patologică și dezadaptativă. Vă poate perturba și vă poate afecta viața, locul de muncă și relațiile.

Când anxietatea depășește anumite limite de intensitate și expunerile sunt lungi, aceasta vă inundă corpul cu hormoni care vizează stresul, care vă pot face să vă simțiți rău fizic. Aceasta poate include atât anxietate, cât și atacuri de panică.

Fiziologic, când începem să ne gândim la ceva stresant, amigdala noastră, o secțiune a creierului situată în lobul temporal, intră în acțiune. Amigdala este partea creierului nostru care este responsabilă pentru răspunsurile noastre emoționale, în special frica.

Ea face o treabă excelentă în a ne pregăti pentru evenimente de urgență, dar uneori începe să acționeze și să detecteze o amenințare acolo unde chiar nu există și provoacă manifestări fizice, cum ar fi tensiunea musculară crescută, bătăile rapide ale inimii și respirația mai rapidă. Amigdala interpretează apoi aceste schimbări ale corpului ca o dovadă suplimentară a faptului că ceva nu este în regulă, ceea ce activează și creează un ciclu vicios în care devii din ce în ce mai anxios și copleșit din punct de vedere fizic și emoțional.

Tehnicile de ancorare duc meditația și respirația la nivelul următor. Tehnicile de ancorare sunt strategii de coping care vă ajuta să vă reconectați cu prezentul și să vă scoată dintr-o stare de panică. Ele sunt, de asemenea, utile pentru cei care se luptă cu traume, PTSD, amintiri nedorite, emoții dureroase, impulsuri de auto-vătămare, tulburări de consum de substanțe și chiar disociere. Vă ajută să vă separați de suferința stării sau situației emoționale. Tehnicile de ancorare permit corpului să se calmeze, astfel încât să trimită semnalul că nu există o amenințare reală și poate ajuta la oprirea procesului de „luptă, fugă sau îngheț”.

Deoarece există atât de multe opțiuni de comportamente și instrumente cognitive din care puteți alege, puteți experimenta și găsi ceea ce funcționează pentru voi. Multe tehnici de ancorare pot fi realizate în majoritatea mediilor.

Începând cu elementele de bază, majoritatea oamenilor știu, exercițiile de respirație ajută la calmarea, oxigenarea sângelui, concentrarea și scăderea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Concentrarea asupra respirației, prin respirația profundă conștientă prin nas și expirarea prin gură, este o strategie eficientă pentru revenirea în prezent.

Strângeți-vă mușchii și eliberați-i în timp ce respirați, concentrându-vă asupra respirației.

Efectuați întinderi ușoare în timp ce vă concentrați și pe respirație, acordând atenție senzațiilor fizice care apar din activitate.

Tehnicile de ancorare folosesc adesea mai multe dintre cele cinci simțuri – sunet, atingere, miros, gust și vedere – pentru a vă ajuta rapid să vă conectați cu aici și acum. O tehnică de bază foarte comună pentru atacurile de anxietate este metoda 54321. Lucrând înapoi de la 5, folosiți-vă simțurile pentru a enumera lucrurile pe care le observați în jurul vostru. Identifică –

5 lucruri pe care le puteți vedea

4 lucruri pe care le poți simți

3 lucruri pe care le poți auzi

2 lucruri pe care le poți mirosi

1 lucru pe care îl poți gusta

Mai jos puteți găsi câteva exemple și idei de exerciții adiționale specifice pentru fiecare simț

Tactil

  • Concentrați-vă pe o senzație specială, cum ar fi ținerea unui cub de gheață.
  • Puneți mâinile în apă și concentrați-vă asupra temperaturii apei și asupra modului în care se simte pe vârful degetelor, palmelor și pe spatele mâinilor. Alternează apă caldă cu apă rece. Observați diferențele.
  • Ridicați sau atingeți obiectele din apropierea voastră și observați textura lor, sunt moi sau dure, grele sau ușoare, calde sau reci.
  • Atingeți ceva reconfortant, cum ar fi o pătură preferată, o piatră netedă, un covor moale sau orice lucru care se simte bine la atingere. Gândiți-vă cum se simte sub degete sau în mână.
  • Dacă aveți un pulover, o eșarfă sau o pereche de șosete preferate, observați senzația țesăturii pe piele.

Gustativ

  • Savurați o mâncare sau o băutură luând mușcături sau înghițituri mici și permiteți-vă  să gustați complet fiecare gură. Gândiți-vă la modul în care are gust și miros și la aromele care persistă pe limba voastră.

Vizual

  • Provocați-vă să vă gândiți la culori specifice, cum ar fi visiniu, indigo sau turcoaz, roșu sau albastru și la ce puteți repera în apropiere în culorile respective.

Miros

  • Există un parfum care să vă atragă … un ceai, o plantă, un condiment, o lumânare parfumată sau un ulei esențial? Inspirați parfumul încet și profund și încercați să-i notați calitățile (dulce, picant, ascuțit, citric, etc.).

Exercițiile de ancorare în “aici și acum” nu sunt  întotdeauna ușoare. Poate dura ceva timp până când tehnicile funcționează bine pentru voi, dar nu renunțați la ele. Practicați și încercați să începeți înainte de a vă simți cu adevărat rău. Verifică-te și notează-ți progresul evaluându-ți stresul între 1 și 10, atât înainte, cât și după exercițiul de ancorare. De preferat ar fi să încercați să evitați închiderea ochilor, deoarece este adesea mai ușor să rămâneți conectat la prezent dacă vă uitați la mediul vostru actual.

Scopul este să încercați să realizați o bunăstare generală atât fizică cât și emoțională. Puteți practica aceste tehnici și atunci când sunteți liniștiți ca parte a unui stil de viață general sănătos.

Asigurați-vă că aveți grijă de sănătatea fizică și mentală menținând o dietă echilibrată, dormind bine, făcând exerciții fizice, limitând consumul de alcool și cofeină, meditând sau practicând yoga, scriind în jurnal etc., iar dacă viața devine prea stresantă și tot efortul pe care îl depuneți nu este suficient, contactați un profesionist în sănătate mintală.

În lupta cu adicțiile

Consumul de substanțe si adicțiile sunt probleme complexe și provocatoare, dar recuperarea este posibilă cu un plan de tratament potrivit.

      Consumul de substanțe este o afecțiune complexă care rezultă din consumul recurent de alcool sau alte substanțe, în ciuda consecințelor dăunătoare pe care le poate provoca asupra vieții și sănătăți consumatorului. Acestea afectează toate categoriile de persoane, indiferent de vârstă, sex sau statutul economic sau social.

Dependența de acestea apare adesea atunci când substanța supraactivează centrul de recompensă al creierului, ceea ce implică o eliberare anormal de mare a neurotransmițătorului numit dopamină.

Utilizarea continuă a substanței duce la modificări ale funcției și structurii creierului, ceea ce duce în cele din urmă la pofte, toleranță și simptome de sevraj atunci când substanța nu este utilizată. Indiferent de modul în care începe consumul de substanțe, recuperarea este posibilă. Majoritatea persoanelor cu dependență moderată până la severă au nevoie de ajutor specializat, deoarece această capcană în care au intrat nu este ușor de depășit de unul singur.

Dependența este utilizarea compulsivă și repetată a unei substanțe sau orice comportament sau activitate pe care o persoană se simte neajutorată să o oprească.

Dependențele legate de substanțe pot fi de:

  • alcool
  • cannabis
  • halucinogene (LSD si PCP)
  • inhalant
  • opioide
  • sedative si anxiolitice
  • stimulante (cocaina, amfetamine etc)
  • tutun

Dependențele care nu implică droguri sau alcool pot include:

  • jocuri de noroc
  • sex sau pornografie
  • internet sau rețele sociale
  • shopping
  • jocuri video
  • mâncarea

Cauzele exacte ce pot duce la acest tip de dependențe sunt necunoscute. Unii factori de influență ar putea fi genetica, trăsăturile de personalitate, stresul, istoricul familial, presiunea socială, sănătatea mintală (depresia, anxietatea, ADHD etc). Expunerea la traume, în special în copilărie, este puternic asociată cu consumul de substanțe. De fapt, este frecvent observat la persoanele cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD).

Care sunt semnele și simptomele dependenței de consum de substanțe?

Semnele și simptomele consumului de substanțe și dependență variază foarte mult de la persoană la persoană și depind de:

  • substanță sau comportament
  • durata si severitatea utilizării
  • personalitatea utilizatorului

Printre simptomele generale ale dependenței de substanțe se pot număra – consumul continuu, chiar dacă poate afecta negativ sănătatea, relațiile sau alte aspecte ale vieții consumatorului, pofta (de substanță sau de comportament), supraconsumul regulat, utilizarea în situații are pot fi nesigure (conducerea sub influența, utilizarea unei seringi care nu este sterilă sau a face sex fără prezervativ), renunțarea la activități care ne aduceau bucurie anterior în detrimentul utilizării, neglijarea responsabilităților (acasă, serviciu, școală), dezvoltarea unei toleranțe, simptome de sevraj atunci când încearcă să renunțe.

Programele de tratament pot proveni din trei modele de bază:

        Modelul medical – această abordare subliniază cauzele biologice, genetice sau fiziologice și constă în utilizarea unui tratament medicamentos prescris de către medic.

         Modelul psihologic – această abordare se concentrează pe motivațiile potențial dăunătoare ale persoanei sau pe disfuncția emoțională ca fiind cauza principală și constă in psihoterapie.

         Modelul sociocultural – acesta abordează orice deficiențe din mediul social și cultural al persoanei care pot fi îmbunătățite prin modificarea mediului fizic și social, inclusiv utilizarea auto-ajutorului sau a activităților spirituale. Tratamentul este adesea facilitat de persoanele care au o experiență personală cu dependențele și care sunt, de asemenea, în recuperare.

Cu toate că putem ataca adicțiile din cele trei direcții, una dintre cele mai de succes abordări este psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, care poate îngloba elemente și din celelalte modele prezentate mai sus.

Depresia postnatală sau postpartum

        Îngrijirea unui nou-născut poate fi dificilă. Ești lipsită de somn, obosită și probabil te simți anxioasă din cauza așteptărilor personale și sociale cu privire la ceea ce va urma.

Acest lucru este firesc. De fapt, așa se simt cele mai multe femei după ce aduc pe lume un copil. Deci, de ce simți că mai e și altceva?

Plângi des și fără motiv, aparent. Ești mai iritabilă decât de obicei și, uneori, chiar ai chef să te îndepărtezi de toată lumea – inclusiv de copilul tău. Și apoi, te învinovățești pentru că simți asta.

Da, ar putea fi altceva: depresia postpartum.

        Relaxează-te, nu ai făcut nimic pentru a provoca acest lucru. Corpul și mintea ta pun un filtru prin care te vezi pe tine, lumea și copilul tău. Dar, cu ajutor, acel filtru poate fi ridicat.

Un prim pas bun este înțelegerea a ceea ce este depresia postpartum. Importantă este și să fii deschisă, să poți vorbi despre anumite simptome cu familia, prietenii și chiar cu profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

        Cum se simte depresia postpartum?

         În sfârșit, ai acest copil prețios pe care îl aștepți de atât de mult timp. Cu toate astea, atunci când îl privești, nu simți bucurie, așa cum toată lumea se așteaptă – așa cum te-ai așteptat.

În schimb, te simți extrem de tristă și chiar furioasă. Uneori, s-ar putea să te simți chiar dezinteresată. S-ar putea să te uiți la bebelușul tău și să nu simți … nimic. Apoi începi să crezi că s-ar putea să fie ceva în neregulă cu tine și acest lucru te face să te simțiți mai rău.

În realitate, aceasta nu e cine ești tu cu adevărat și nu te reprezintă pe tine ca persoană sau ca părinte. În schimb, aceasta este depresia postpartum. Este o afecțiune ce ține de sănătatea mintală care afectează modul în care gândești, simți și cum te comporți.

O combinație de factori – majoritatea scăpați de sub control – te-au determinat să te simțiți așa. Cu alte cuvinte, depresia postpartum nu este rezultatul unui defect, al slăbiciunii sau al lipsei  capacității de a crește un copil.

       Simptomele depresiei postpartum afectează 1 din 8 persoane care au născut.Această problemă poate avea impact asupra tuturor raselor, vârstelor și mediului socio-economic. În unele cazuri, și mame care nu au născut au simptome de depresie postpartum.

Simptomele depresiei postpartum apar de obicei în decurs de 4 săptămâni după naștere. În unele cazuri, pot apărea și mai rapid, chiar și în primele 72 de ore.

Uneori, este posibil ca unele simptome să nu apară decât la 6 luni mai târziu sau chiar până la un an după naștere. Acest lucru poate face uneori dificilă identificarea ca depresie postpartum.

        Uneori, depresia postpartum nu este evidentă după prima naștere, dar se poate dezvolta după sarcini viitoare. Depresia postpartum pare să se “rezolve” pentru unele persoane în câteva luni, dar dacă nu este tratată, simptomele pot reveni.

Probabil te vor vizita sentimente de rușine sau vinovăție pentru că ai suferit de depresie postpartum – ceea ce trebuie să știi este că acest lucru nu se întâmplă din cauza a ceea ce ai făcut sau nu ai făcut corect.

Există câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți gestiona simptomele și a te simți mai bine. Primul pas este obținerea sprijinului unui profesionist din domeniul sănătății mintale care poate lucra cu tine și care te poate ajuta să faci față.

      Ce cauzează depresia postpartum?

       La fel ca și la alte tipuri de depresie, nu există încă un consens cu privire la cauza exactă a depresiei postpartum.

Unii cercetători au propus că ar putea fi legat de nivelul hormonilor. Unii oameni ar putea fi mai sensibili la creșterea nivelului hormonilor în timpul sarcinii și la scăderea bruscă imediat după naștere.

        Este probabil ca depresia postpartum să fie cauzată de o combinație specifică de factori fizici și emoționali.

Unii factori care pot fi asociați cu o probabilitate mai mare de a dezvolta depresie postpartum includ:

  • tulburare tiroidiană sau afecțiuni conexe
  • antecedente medicale sau familiale de depresie
  • sarcini multiple
  • antecedente de tulburare bipolară sau tulburare de anxietate
  • sistem de sprijin slab sau izolare socială
  • astm
  • sarcină la adolescență
  • travaliu prematur
  • privarea de somn
  • pierderea recentă a unei persoane dragi
  • complicații de sarcină și naștere
  • simptome ale depresiei în timpul sarcinii
  • consumul de alcool și substanțe

       Simptomele depresiei postpartum

        Simptomele depresiei postpartum pot fi foarte asemănătoare cu cele ale altor tipuri de depresie. Ele devin intruzive, debilitante și persistente până în punctul în care te împiedică să îți trăiești viața normal și funcțional, cu toate că, nu toată lumea are aceleași simptome sau cu aceeași severitate, ceea ce uneori face dificilă diagnosticarea sau autoidentificarea.

Dacă începi să observi unele simptome ale depresiei postnatale, s-ar putea să ai și un sentiment general de genul „Nu pot să cred că se întâmplă asta” sau „Credeam că o să fiu atât de fericită, dar acum nici măcar nu mă simt apropiată de copilul meu . ”

De asemenea, s-ar putea să te întrebi când se va termina sau ce se va întâmpla dacă aceste sentimente nu dispar.

Depresia postpartum este o afecțiune care poate fi gestionată.

Simptomele generale ale depresiei postpartum includ:

  • te simți copleșită de cele mai multe ori
  • tristețe intensă și sentimente de deznădejde
  • plângi fără „nici un motiv” și des
  • dorința de a te îndepărta de bebeluș, partener, membrii familiei și situații sociale
  • te simți detașată, deconectat sau neinteresată de copilul tău
  • senzație de deconectare de partenerul tău
  • te îngrijorezi că s-ar putea să îți rănești copilul
  • te îngrijorezi că altcineva ar putea să-i facă rău copilului
  • a nu putea dormi nici măcar când bebelușul tău doarme
  • nu poți să te relaxezi
  • te simți singură sau neglijată de ceilalți, chiar dacă sunt prin preajmă
  • probleme de concentrare
  • modificări ale poftei de mâncare
  • episoade de anxietate extremă
  • furie fără un declanșator aparent
  • nu poți să te bucuri de activități așa cum făceai înainte
  • simți vinovăție și rușine
  • dureri fizice
  • gânduri suicidare recurente

Aceasta nu este o listă all-inclusive de simptome. Depresia postpartum nu arată la fel pentru toată lumea.

Uneori, există simptome subtile care ar putea fi ratate, dar care afectează totuși părinții și copiii lor.

Unul dintre aceste simptome subtile este tendința de a ne concentra prea mult pe gândurile negative. Aceste gânduri ar putea fi legate de multe aspecte sau de nici unul, inclusiv de tine și de copilul tău.

Această concentrare asupra negativului te poate determina să interpretezi greșit câteva indicii de la bebeluș. De exemplu, un strigăt doritor de confort din partea celui mic ar putea deveni o pacoste pentru tine și te-ar putea face să ieși din cameră.

Aceasta, desigur, nu este intenția ta – dar din cauza stării tale deprimate, așa te simți. Acest lucru te poate împiedica să te atașezi de bebeluș și să răspunzi nevoilor lui.

Uneori s-ar putea să înceapă să te obsedeze anumite lucruri. De exemplu, este posibil să verifici încuietorile tot timpul sau să verifici la fiecare câteva minute dacă bebelușul este în siguranță. S-ar putea să simți, de asemenea, că nu dorești ca nimeni altcineva să atingă copilul.

Aceste semne și simptome pot dura o perioadă lungă de timp – de la săptămâni la luni. Acesta este unul dintre motivele pentru care este important să vorbiți despre aceasta cu familia și profesioniștii din domeniul sănătății mintale imediat ce le observați. Psihoterapia nu este o unealtă ce trebuie neglijată!

Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului şi a sugarului. Pentru acest rol, este nevoie ca ea să aibă suficientă energie şi interes faţă de bebeluş, pentru a face faţă provocării reprezentate de îngrijirea acestuia.

Viața cu atacurile de panică

“Stau în mașină așteptând să intru în supermarket. Anxietatea se varsă asupra mea. Sunt rece și fierbinte în același timp, cu transpirație care curge pe spate, cu părul ridicat pe brațe. Ies în sfârșit din mașină. Dar, pe măsură ce mă îndrept spre magazin, mă simt de parcă ar urma să leșin. Iluminarea fluorescentă din magazin pare foarte intensă și deranjantă. Culoarele largi, destul de ciudat, se simt claustrofobe. Respirația mea se simte finită, ca un balon plutind spre cer, pe care nu-l poți prinde. De fapt, uneori simți că plutești împreună cu balonul

Aceste lucruri le simt și în alte locuri. Uneori, se întâmplă când sunt la mall sau undeva nou. Uneori, se întâmplă atunci când încerc să mă bucur de o cină delicioasă cu prietenii, să vizionez un film cu soțul sau pur și simplu când conduc către casă. Dintr-o dată corpul tău se inundă cu adrenalină. Ești lovit de o senzație de groază și de o urgență iminentă, de parcă vei muri, vei înnebuni, vei leșina sau vei pierde controlul ”, mi-a spus A. la prima ședință de terapie.

Ea a definit un atac de panică care apare dintr-o dată și din senin, angajând un răspuns de urgență așa cum s-ar întâmpla dacă sunteți într-un pericol iminent. Un răspuns “firesc”, cu excepția faptului că se întâmplă în absența oricărei amenințări reale.

            Atacurile de panică pot fi terifiante. S-ar putea să fiți convins că aveți un atac de cord. S-ar putea să vă simțiți paralizat. Și, desigur, vă confruntați cu o teamă intensă, care vă afectează întregul corp.

Un atac de panică poate avea unele dintre următoarele simptome: bătăi rapide de inimă, palpitații, amețeli, dificultăți de respirație, probleme cu stomacul, amorțeală și furnicături, frisoane sau bufeuri, senzația că lucrurile nu sunt reale sau senzația de deconectare de la sine, gânduri despre înnebunire sau pierderea controlului.

De asemenea, începeți să vă temeți să aveți atacuri de panică. De exemplu, dacă ați avut un atac de panică în timp ce făceați cumpărături, începeți să vă temeți de viitoarele atacuri de panică la supermarketuri. Acest lucru vă poate determina să le evitați. Dar evitarea doar amplifică și perpetuează anxietatea. De-a lungul timpului, s-ar putea să vă treziți spunând nu la orice experiență care poate declanșa disconfort.

          Există și destul de multă rușine asociată cu atacurile de panică. De exemplu, unii clienți de sex masculin (și nu numai) se simt foarte jenați, datorită imaginii lor de sine, a ceea ce ei cred că ar trebui să fie, poate că ar trebui să fie invincibili sau să controleze aceste stări.

Vestea bună este că atacurile de panică sunt tratabile. Nu contează cât timp te-ai luptat cu ele, există tratamente eficiente și relativ scurte pentru a te ajuta să îți îmbunătățești starea.

Tratamentul la alegere

           Recomandările  experților sugerează că terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt cele două tratamente „de primă linie” pentru aceste probleme. Despre terapia cognitiv-comportamentala poți găsi chiar aici pe site un articol în care am încercat să explic cât mai detaliat cum funcționează și tot ce trebuie să știi.

Inhibatorii selectivi ai recaptării serotoninei(ISRS) sunt o grupă de medicamente care poate fi prescrisă doar de un psihiatru, iar acest tratament medicamentos merge foarte bine asociat și cu partea de psihoterapie pentru rezultate mai rapide si mai durabile.

Strategii suplimentare

             Angajează-te în obiceiuri sănătoase și să încearcă să minimizezi stresul. Da, panica se poate întâmpla din senin. Dar dacă ești obosit, nu mănânci corect sau ești prea stresat la locul de muncă, îți vei începe ziua cu un nivel de bază ridicat de anxietate. Astfel va exista foarte puțin “tampon” între tine și “panică”. Având un nivel de bază scăzut de stres, vă oferă posibilitatea de a interpreta mai corect „alarma falsă de panică”, mai degrabă decât să fiți absorbit în acel tumult.

Toate simptomele fizice au un scop adaptativ, corpul vostru funcționează așa cum ar trebui și știe ce trebuie să facă; este doar un pic hiperactiv (OK, mult hiperactiv).

Nu uitați că mesajele false sunt adevărata problemă

           În final aș vrea să vă amintesc că problema nu este petrecerea, supermarketul sau mașina ta. Problema rezidă în „mesajele false” pe care creierul protector le transmite în aceste situații.

Așadar, atunci când începeți să primiți aceste mesaje, în loc să presupuneți că gândurile dvs. sunt corecte, le puteți observa și analiza.

Atacurile de panică sunt oribile dar ceea ce este și mai rău este frica constantă de atacurile de panică. Ceea ce este mai rău este să-ți structurezi viața pentru a evita panica și disconfortul, pentru că toate acestea nu fac decât să-ți restrângă lumea și să îți amplifice anxietatea.

Home » Articole
Call Now Button