„Cu greu îmi fac prieteni. Îmi petrec zilele în camera mea și pe computer. Știu că nu este grozav, dar e mai bine decât să fii singur.”
„Am niște cunoscuți, dar pe nimeni aproape de mine. Alții par să aibă oameni la care să apeleze pentru a face diverse lucruri. Eu nu. Ce este în neregulă cu mine?”
„Nu găsesc oameni care par că ar putea fi prieteni buni. Cum pot găsi oameni cu care mă pot conecta?”
„De ce nu pot stabili o relație? Oamenii îmi spun că sunt atractiv. Cunosc o mulțime de oameni la nivel superficial. Dar cred că nu am prieteni ca alții.”
„Mi-e greu să vorbesc cu oamenii. Am un singur prieten și îl cunosc de la grădiniță. Întâlnirea cu oameni noi nu funcționează pentru mine.”
Dacă vă recunoașteți în oricare dintre aceste afirmații, nu sunteți singur. Într-o lume plină de oameni, sunt mulți care par să nu-și găsească prieteni sau să aibă relații care să dureze.
Există zeci de site-uri care oferă idei utile pentru a găsi prieteni. Majoritatea au aceleași tipuri de sugestii: alăturați-vă unui club de carte, echipă, club, sală de sport. Implică-te în politica locală. Arată-te interesat de ceilalți. Zâmbește. Ia-ți un câine. Oricine are un computer poate găsi 25 de sfaturi pentru a găsi prieteni sau cele 10 moduri în care îți poți întâlni sufletul pereche. Deci, cum se face că sunt încă oameni care sunt singuri și însingurați?
Bănuiesc că există motive bune pentru care nu funcționează acele liste de sfaturi. Dacă nu ajungem la rădăcina problemei, persoanele care încearcă acele sfaturi vor eșua din nou și din nou. Și știm cu toții că eșecul aduce tot eșec.
6 motive pentru care oamenii inteligenți rămân singuri
Fobia socială
Fobia socială nu este timiditate. Oamenii timizi găsesc, în general, alți timizi cu care să stea sau sunt mulțumiți să fie membrii mai liniștiți ai unui grup. Persoanele cu fobie socială, pe de altă parte, au o credință irațională că atunci când sunt alături de alți oameni sunt judecați și criticați. Nu caută activități sociale, deoarece cred că se vor face de râs sau vor fi criticați de ceilalți. A sta departe de oameni este un mod de a sta departe de acea frică. Din păcate, această tactică nu face decât să înrăutățească lucrurile.
Depresie și negativitate
„Bună dimineața”, îi spuneam cu entuziasm uneia dintre colegele mele de facultate. „Da. Probabil ”, răspundea ea pe un ton monoton. Observam cum mereu se îndrepta către fundul clasei. Alți studenți o evitau. Când am schimbat mai multe vorbe într-o zi, era convinsă că nimeni nu o place și că a nimerit la o școală greșită. Nu înțelegea că ea se înconjurase de un zid care îi făcea pe ceilalți să stea departe de ea. Chiar dacă era deșteaptă și avea un umor ager și ironic, se îndepărta de la prima încercare de a saluta amical. I-am sugerat de atunci să meargă în terapie, poate chiar este deprimată. Știam și eu, știa și ea că, dacă merge la altă școală, își va lua depresia – și izolarea – cu ea.
Fript de prea multe ori
Uneori oamenii au avut o serie de experiențe care i-au lăsat descurajați și învinși. Adolescentul care a fost catalogat în liceu ca fiind “fraier” cu greu va putea trece peste sentimentul că asta va fi întotdeauna. Tipul care a fost mai mereu ales ultimul în echipă și care a fost ținta glumelor colegilor cu greu poate găsi puterea interioară de a încerca din nou. Stima lor de sine a fost zdruncinată puternic. În acest moment, când se apropie de oameni noi, aceștia se comportă ca vânzătorul care își începe discursul cu „Nu vrei să cumperi asta, nu-i așa? – Nici nu mă așteptam.” Pentru oameni ca aceștia, încercarea de a se alătura unui club de carte sau unei echipe, înseamnă să se expună, să devină din nou vulnerabili. Unii încearcă lumea virtuală și își creează o persoană idealizată cu care se prezintă virtual, alții se retrag cu totul din a lua contact cu alți oameni. Ambele tactici au o durată de valabilitate limitată. La un moment dat, prietenul sau iubitul virtual dorește să se întâlnească – ridicând din nou toate problemele legate de stima de sine. La un moment dat, singurătatea izolării devine insuportabilă.
Temperament foarte sensibil
Temperamentul unora este mai sensibil decât al altora. Pe cât de ușor sunt impresionați de frumusețe sau de un gest de bunătate, aceștia sunt la fel de ușor de rănit atunci când cineva este lipsit de tact, nepăsător sau nu poate să le acorde suficient timp sau atenție. Ei iau prea multe lucruri mult prea personal. Când un amic spune că este prea ocupat pentru a se întâlni la o cafea, afirmația este luată ca o respingere personală. Când un coleg de birou este prea dur, este supărat zile întregi. Oamenii extrem de sensibili sunt ca un homar fără carapace, extrem de vulnerabili la duritatea interacțiunilor obișnuite. Nu este de mirare că vor să rămână acolo unde se simt în siguranță.
Lipsa abilităților sociale
Unii oameni nu au învățat cum să inițieze contactul cu persoane noi. Alții se descurcă excelent la o primă interacțiune dar nu au nicio idee cum să facă partea de întreținere și de păstrare a prieteniilor. Poate au crescut în familii care au evitat alte persoane. Poate că trăiau atât de departe în afara orașului, încât rareori puteau participa la activități școlare. Poate că au avut părinți excesiv de critici, care au respins toate încercările lor de a se juca cu alți copii. Sau poate au venit din medii în care familia este totul și nimeni nu a văzut nevoia de a-i include și pe alții în lumea lor. Oricare ar fi cauza inițială, pe măsură ce crește, devine un adult care se simte incomod în preajma celorlalți și care nu are nicio idee despre ceea ce se oferă și ceea ce se primește într-o relație socială normală.
Așteptări nerealiste
Legat de toate sau unele dintre cele de mai sus sunt persoanele care au așteptări nerealiste de la implicare. Odată ce s-au împrietenit cu cineva, se așteaptă să fie chemați des, să petreacă timp regulat împreună și să-și împărtășească viața în mare măsură. Adevărul este că unii oameni se pot adapta, dar majoritatea nu. Viața pentru majoritatea oamenilor în zilele noastre este complicată. Oamenii lucrează mai mult și au mai puțin timp liber. Lupta pentru păstrarea echilibrului între familie și locul de muncă lasă oamenii stresați și obosiți. Pur și simplu nu au timp sau energie pentru a răspunde la zeci de mesaje și la câteva apeluri telefonice, să fie prezenți la întâlniri după serviciu în fiecare zi sau să meargă la mall în fiecare weekend. Dacă au alte prietenii pe care încearcă să le mențină și ei la rândul lor, este posibil să acorde mai puțin timp și implicare unei noi prietenii. Persoanele care nu pot tolera limitele a ceea ce poate face cineva, chiar și o persoană foarte prietenoasă, sunt persoane extrem de sensibile sau lipsite de abilități sociale (vezi mai sus). Când noul lor prieten nu poate fi prieten în condițiile dorite de ei, se simt din nou înșelați, pot deveni deprimați și decid că nu merită să încerce – ajutând astfel la crearea problemelor sociale pe care doresc să le depășească cu disperare.
Dacă ești mai singur decât vrei să fii
Dacă ești mai singur decât dorești să fii și te recunoști în oricare dintre aceste descrieri, să te alături unui club sau să te oferi voluntar la o organizație non-profit locală, nu va duce la creșterea numărului de prieteni. Doar dacă faci pași spre rezolvarea problemei de bază. Trebuie să începi cu tine. Terapia poate atenua fobia socială sau depresia. Oamenii extrem de sensibili pot învăța și dezvolta abilități pentru a-și gestiona propriile sentimente și pentru a fi mai toleranți față de răspunsurile altora. Terapia individuală vă poate ajuta să vă vindecați rănile vechi și să vă dezvoltați stima de sine, astfel încât veți avea curajul să încercați din nou. Terapia de grup vă poate ajuta să stăpâniți acele abilitățile sociale pe care nu le-ați învățat în timp ce creșteați și să vă împăcați mai bine cu limitele pe care ceilalți le stabilesc. Grupurile de sprijin online pot oferi oportunitatea de a învăța de la alții care au aceleași dificultăți. Și puțină „biblioterapie” (citirea cărților de auto-ajutor) este uneori benefică mai ales dacă ai nevoie de noi idei și modalități de a rezolva dificultățile în relații.