Terapia cognitiv-comportamentală (TCC), terapia în care am făcut eu prima formare, este un tip de psihoterapie orientată spre obiective, care adoptă o abordare practică a rezolvării problemelor. Scopul său este de a schimba tiparele de gândire sau de comportament care se află în spatele dificultăților oamenilor și, astfel, să schimbe modul în care se simt. Este utilizată pentru a trata o gamă largă de probleme din viața unei persoane, de la dificultăți de somn sau probleme de relație, până la abuzul de droguri și alcool sau anxietate și depresie. TCC funcționează prin schimbarea perspectivei și a comportamentului oamenilor, concentrându-se asupra gândurilor, imaginilor, credințelor și opiniilor prezente (procesele cognitive ale unei persoane) și modul în care aceste procese se raportează la modul în care o persoană se comportă, ca un mod de a face față problemelor emoționale.
Un avantaj important al terapiei cognitiv-comportamentale este că aceasta tinde să fie de durată scurtă sau medie, întinzându-se undeva între cinci până la zece luni pentru majoritatea problemelor emoționale, sau chiar mai puțin. De obicei, clienții participă la o sesiune pe săptămână, fiecare sesiune durând aproximativ 50 de minute. În acest timp, clientul și terapeutul lucrează împreună pentru a înțelege care sunt problemele și pentru a dezvolta noi strategii de abordare a acestora. TCC prezintă pacienților un set de principii pe care le pot aplica oricând au nevoie și care le vor fi la îndemână toată viața.
Terapia cognitiv-comportamentală poate fi văzută ca o combinație de psihoterapie și terapie comportamentală. Psihoterapia subliniază importanța sensului personal pe care îl acordăm lucrurilor și modul în care modelele de gândire încep în copilărie. Terapia comportamentală acordă o atenție deosebită relației dintre problemele noastre, comportamentul nostru și gândurile noastre. Majoritatea psihoterapeuților care practică TCC adaptează și personalizează terapia în funcție de nevoile și personalitatea specifice fiecărui pacient.
Istoria terapiei cognitive comportamentale
Terapia cognitiv-comportamentală a fost inventată de psihiatrul Aaron Beck în anii 1960. Acesta a observat că în timpul sesiunilor sale de psihanaliză, pacienții aveau tendința de a avea un dialog intern în mintea lor – aproape ca și când ar vorbi cu ei înșiși. Dar ei îi vor raporta doar o fracțiune din acest tip de gândire.
De exemplu, într-o sesiune de terapie, clientul s-ar putea gândi la sine: „El (terapeutul) nu a spus prea multe astăzi. Mă întreb dacă este supărat pe mine?” Aceste gânduri ar putea face clientul să se simtă ușor anxios sau poate supărat. El sau ea ar putea apoi să răspundă la acest gând cu un gând suplimentar: „Probabil că este obosit sau poate nu am vorbit despre cele mai importante lucruri”. Acest al doilea gând ar fi putut schimba modul în care se simțea clientul.
Beck a realizat că legătura dintre gânduri și sentimente era foarte importantă. El a inventat termenul de “gânduri automate” pentru a descrie gândurile pline de emoții care ar putea apărea în minte. Beck a constatat că oamenii nu erau întotdeauna pe deplin conștienți de astfel de gânduri, dar puteau învăța să le identifice și să le raporteze. Dacă o persoană se simțea supărată într-un fel, gândurile erau de obicei negative, nerealiste, inutile. Beck a descoperit că identificarea acestor gânduri a fost cheia înțelegerii clientului și depășirea dificultăților sale.
Beck a numit-o terapie cognitivă datorită importanței pe care o acordă gândirii. Acum este cunoscută sub numele de terapie cognitiv-comportamentală (TCC), deoarece terapia utilizează și tehnici comportamentale. Echilibrul dintre elementele cognitive și comportamentale variază între diferitele terapii de acest tip, dar toate intră sub umbrela de terapie cognitivă-comportamentală. TCC a trecut de atunci prin multe studii științifice de succes, în locuri și de către diferite echipe și a fost aplicată la o mare varietate de probleme.
Importanța gândurilor negative
TCC se bazează pe un model sau pe o teorie conform căreia evenimentele în sine nu ne supără, ci semnificațiile pe care noi le dăm acestora. Dacă gândurile noastre sunt negative, ne pot împiedica să vedem lucrurile sau comportamentele care nu se potrivesc cu credințele noastre. Cu alte cuvinte, continuăm să repetăm aceleași tipare de gândire și nu reușim să învățăm nimic nou. Terapia cognitiv-comportamentală acționează pentru a ajuta persoana să înțeleagă că asta se întâmplă, o ajută să iasă în afara gândurilor automate și să le testeze.
În mod clar, oricine poate avea parte de întâmplări negative de-a lungul unei vieți, dar când ne aflăm într-o stare de spirit tulburată, este posibil să ne bazăm predicțiile și interpretările pe o viziune părtinitoare a situației, ceea ce face ca dificultatea cu care ne confruntăm să pară mult mai gravă. TCC îi ajută pe oameni să corecteze aceste interpretări greșite.
Cum arată tratamentul TCC?
Terapia cognitiv-comportamentală diferă de multe alte tipuri de psihoterapii, deoarece sesiunile au o structură, unde persoana nu vorbește liber despre orice îi vine în minte. La începutul terapiei, clientul se întâlnește cu terapeutul pentru a descrie probleme specifice și pentru a-și stabili obiectivele către care doresc să se aplece. Problemele pot fi simptome supărătoare, cum ar fi: să dormi prost, să nu poți socializa cu prietenii sau să nu poți să te concentrezi asupra cititului sau a muncii. Sau ar putea fi probleme de viață, cum ar fi să fii deprimat la locul de muncă, să ai probleme cu un copil adolescent sau să fii într-o căsnicie nefericită.
Aceste probleme și obiective devin apoi baza pentru planificarea conținutului sesiunilor și discutarea modului în care sunt abordate. De obicei, la începutul unei sesiuni, clientul și terapeutul vor decide în comun asupra principalelor subiecte pe care vor să lucreze în săptămâna respectivă. De asemenea, vor acorda timp pentru discutarea concluziilor din sesiunea anterioară și se vor uita la progresele realizate cu temele stabilite ultima dată cu clientul. La sfârșit ei vor planifica o altă sarcină de făcut în afara sesiunilor.
Facerea “temelor”
În acest fel, facerea temelor între sesiuni este o parte vitală a procesului. Ceea ce poate implica acest lucru va varia. De exemplu, la începutul terapiei, terapeutul poate cere clientului să țină un jurnal cu orice incident care provoacă sentimente de anxietate sau depresie, astfel încât să poată examina gândurile din jurul incidentului. Mai târziu în terapie, o altă sarcină ar putea consta în exerciții pentru a face față situațiilor problematice de un anumit tip.
Importanța structurii
Motivul pentru care există o structură este că ajută la utilizarea timpului terapeutic cel mai eficient. De asemenea, se asigură că informațiile importante nu sunt ratate (rezultatele temelor, de exemplu) și că, atât terapeutul cât și clientul, se gândesc la noi sarcini care urmează în mod natural din sesiune.
La început, terapeutul are o parte activă în structurarea sesiunilor. Pe măsură ce se realizează progrese, iar clienții înțeleg principiile pe care le consideră utile, aceștia își asumă din ce în ce mai multă responsabilitate pentru conținutul sesiunilor. Până la final, clientul se simte împuternicit să continue să lucreze independent.
În ce alt mod diferă de alte terapii?
Terapia cognitiv-comportamentală diferă, de asemenea, de alte terapii prin natura relației pe care terapeutul va încerca să o stabilească. Unele terapii încurajează clientul să fie dependent de terapeut, ca parte a procesului de tratament. Clientul poate apoi să-l vadă cu ușurință pe terapeut ca atotștiutor și atotputernic. Relația este diferită cu TCC.
TCC favorizează o relație “de egalitate”, care este mai asemănătoare unei relații de afaceri, fiind centrată pe probleme și practică. Terapeutul va cere frecvent clientului feedback și opiniile sale despre ceea ce se întâmplă în terapie. Beck a inventat termenul „empirism colaborativ”, care subliniază importanța faptului că clientul și terapeutul lucrează împreună pentru a testa modul în care ideile din spatele TCC s-ar putea aplica situației și problemelor individuale ale clientului.
TCC poate fi o terapie eficientă pentru următoarele probleme:
- management al furiei
- anxietate și atacuri de panică
- probleme de copil și adolescent
- sindromul oboselii cronice
- dureri cronice
- depresie
- probleme cu jocurile, drogurile sau alcoolul (adicții)
- probleme alimentare
- probleme generale de sănătate
- obiceiuri, cum ar fi ticurile faciale
- modificări ale dispoziției
- tulburare obsesiv-compulsivă
- fobii
- stres post traumatic
- probleme sexuale și de relație
- probleme de somn
Pingback: TRĂIND CU ATACURI DE PANICĂ -