Studii derulate de-a lungul timpului au demonstrat că există 4 tipuri de personalități în care pot fi încadrați consumatorii serioși de alcool: Hemingway, Mr. Hyde, Sherman Klump (The Nutty Professor) și Mary Poppins.
Pentru o viață socială împlinită consumul de alcool e aproape necesar. Tu ești un tip simplu, liniștit, sobru, modelat cumva de mediul în care lucrezi sau îți petreci cea mai mare parte a timpului. Deși e cea mai mare dorință, care sunt șansele tale să atragi atenția cuiva la o întâlnire de grup? Dar dacă ai fi Sherman Klump? Dacă consumul de alcool te-ar transforma radical într-o persoană exuberantă, expansivă, care acaparează atenția? Șansele tale ar crește exponențial, alcoolul ar fi prietenul tău, motivația unei socializări reușite. E dovedit, așa se nasc cele mai multe relații romantice.
O întâlnire pentru rezolvarea problemelor complexe poate fi condimentată cu alcool. Acesta alterează ușor mintea, conduce la stări lipsite de inhibiție și la imposibilitatea de a judeca corect evenimentele. Cu o personalitate de tip Hemingway riscul de a trece prin astfel de stări e puțin probabilă. Capacitatea de a înțelege idei abstracte nu dispare, promptitudinea e încă la îndemână, imaginația nu este afectată. Nu sunt prezente semnele clasice ale intoxicației cu alcool, întâlnirea-ședință se derulează fără probleme, soluțiile apar, toată lumea este mulțumită, nimeni nu a numărat sticlele consumate.
Vechi colegi de liceu îți propun o întâlnire. Tu, fostul coleg veșnic amabil și întotdeauna prietenos, nu te poți sustrage unei astfel de provocări. Aflat oricum în mijlocul unor ușoare crize de anxietate, momentele de euforie lejer provocate de alcool și confundate des cu fericirea, sunt chestii atrăgătoare. În plus, cu o personalitate de tip Mary Poppins, nu faci decât să-ți amplifici puțin modul amabil și prietenos de a te purta. Combinația aceasta de evenimente e perfectă pentru tine, amintirile depănate nu fac decât să amâne puțin prezentul.
Ești depresiv, o sumă de probleme imposibile s-au adunat și deocamdată nu le vezi rezolvarea. Un prieten vechi te va asculta la un pahar de vorbă. Puteți plânge unul pe umărul celuilalt, înainte să cădeți sub masă. Apare și Mr. Hyde, ascuns până atunci de luciditatea și sobrietatea enervantă, cea care-ți îngrădea atitudinea. Devii puțin violent, lucruri indecente îți ies din gură fără jena naturală, arăți ostilitate celor din jur, sfârșind seara prin a uita complet modul în care te-ai promovat. Criza a fost și ea uitată, aruncată din coșul memoriei, e clar că experiența trebuie repetată.
P.S. Dacă v-ați simțit vreodată „diferit” de toți cei din jurul dvs. într-o situație socială în care sunteți singurul care nu beți, știți că este greu. Este, de asemenea, un alt motiv pentru care aveți nevoie de sprijin pentru a vă păstra direcția!