Pozitivitatea Toxică
Cu toții am auzit, probabil, din partea apropiaților, expresii de genul „Totul va fi bine”, „Lasă că o să reușești”, „Good vibes only”, „Hai să privim partea plină a paharului”, „Gândește pozitiv”, „Alți oameni au probleme mai mari”, „Hai, nu mai fi trist” etc
Procesul dintre ceea ce ni se întâmplă si reacțiile noastre este unul complex. Atunci când o persoană afișează pozitivitate toxică, ea neagă toate experiențele negative, experiențe care ne fac oameni. Ea nu are intenții rele, doar că la un nivel inconștient alege să ignore o bună parte din spectrul nostru emoțional și încearcă să îi facă si pe cei de lângă ea, de multe ori, să adopte aceeași strategie, adică să ignore jumătatea goală a paharului, norii, furtuna, noaptea etc. Acest tip de răspuns are darul să intensifice emoția pe care tu doar încerci să o eviți sau să o sufoci. De cele mai multe ori, emoția revine cu o intensitate mai mare data viitoare.
În mod interesant, aceste mecanisme au mare legătură si cu cultura noastră, care nu este suficient de echipată să ne ajute să facem față tristeții, pierderii sau doliului. Majoritatea împarte emoțiile in bune și rele, astfel creându-se o stigmă față de problemele mentale, mulți încercând să evite emoțiile care nu se simt plăcut, uitând ca uneori viața nu ne aduce doar limonadă, ci și lămâi…
Social media putem spune că chiar încurajează acest tip de evitare, majoritatea oamenilor arătând doar partea frumoasă din viața lor. “Pe Facebook nu am avut niciodată o zi proastă.” Acestea sunt doar câteva exemple din viața de zi cu zi, nu mai intrăm în detalii legate de tot felul de guru de pe Tik-Tok sau Youtube, care ne-ar putea duce în zone și mai intense ale subiectului…
Pozitivitatea e toxică atunci când ascundem ceea ce simțim, când respingem sau minimizăm emoțiile noastre sau când ne simțim vinovați pentru că ne-a vizitat vreun gând sau vreo emoție negativă. Apare și atunci când minimizăm sau negăm emoțiile celorlalți. Problema este că această strategie aduce o pozitivitate falsă, care poate fi periculoasă pentru sănătatea noastră mentală.
Viața reală include și sentimente de anxietate, dezamăgire, copleșire, neliniște, nesiguranță, disperare, furie, nervi, durere etc
Psihologii au și ei momente de tristețe, de doliu sau experiențe mai puțin fericite de viață etc. Nu mi-a fost mică mirarea să aud de la o cunoștință: „Nu mă așteptam de la tine, care ești și psihoterapeut și care mai scrii si despre dezvoltare personală, să treci prin lucrurile astea.”
Este extrem de naiv să credem că o persoană poate fi in mod perpetuu voioasă și fericită, mai ales la comandă. Problema poate stă și în acest negativity shaming, presiunea societății de a fi mereu vesel și binedispus. Ca reacție, de multe ori împingem emoțiile înapoi de unde au venit sau ne facem că nu le observăm. Ne putem doar închipui de cât efort este nevoie să ne ferim de ceva care este oricum acolo, un efort aproape imposibil de susținut. Aici cumva excludem anumite tulburări, depresii sau probleme mai grave de sănătate mentală, când putem ajunge in cealaltă extremă…
Soluția este să nu-ți pui nici ochelari roz, nici ochelari gri. Bineînțeles că e o idee bună să cauți ceva bun în ceea ce ți se întâmplă, dar esența este să ne dăm voie să trecem prin toată diversitatea stărilor umane… Ușor de zis, greu de făcut!
Emoțiile noastre sunt ca o busolă, iar atunci când le lăsăm să comunice cu noi, ele vor descrește în intensitate. Abia după ce le-am simțit putem să ne reorientăm spre partea pozitivă și să le abordăm cu un dialog mental pozitiv.
E important să putem accepta că în tot acest parcurs al nostru prin viață, vom experimenta momente plăcute cât și neplăcute. Și e ok așa! …cu de toate!
„Dacă vrei să te bucuri de curcubeu, trebuie să fii ok și cu ploaia!”
Pozitivitatea Toxică Read More »
