pozitivitate

Singurătatea – necesară pentru dezvoltare sau nu?

         

                           

Singuratatea poate juca un rol complex în dezvoltarea umană și poate avea efecte diferite, în funcție de modul în care este trăită și gestionată de fiecare individ.

  1. Reflexie și auto-cunoaștere: Singurătatea poate oferi o oportunitate prețioasă de a reflecta asupra vieții, de a căuta în interiorul nostru și de a ne cunoaște mai bine. În momentele de singurătate, avem timp să ne analizăm gândurile, emoțiile și motivațiile noastre, ceea ce ne poate ajuta să ne dezvoltăm o înțelegere profundă de sine și să ne clarificăm valorile și direcția în viață.
  2. Dezvoltarea creativității: Singurătatea poate stimula creativitatea. În momentele în care suntem singuri cu gândurile noastre, avem ocazia să explorăm idei noi, să visăm cu ochii deschiși și să ne exprimăm în mod liber, ceea ce poate contribui la dezvoltarea creativității și a talentelor noastre.
  3. Învățare și dezvoltare personală: În perioadele de singurătate, putem dedica timpul pentru a învăța lucruri noi, pentru a ne dezvolta abilități sau pentru a explora interesele personale. Acest proces de învățare și dezvoltare personală poate fi extrem de benefic pentru dezvoltarea noastră globală.

Cu toate acestea, este important să menționăm că singuratatea poate deveni dăunătoare atunci când este prelungită și trăită ca o izolare socială sau ca un sentiment cronic de respingere și lipsă de conectare. Cercetările au arătat că singuratatea persistentă poate fi asociată cu diverse probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie, anxietate și stres cronic.

Astfel, o abordare echilibrată este să găsim un timp adecvat pentru singurătate și introspecție, dar să ne asigurăm și că avem o rețea de susținere socială și conexiuni autentice cu ceilalți. Combinând aceste două aspecte, putem obține un echilibru sănătos care să promoveze dezvoltarea personală și bunăstarea emoțională.

Cum ajută terapia când lucrurile merg bine

         

                           

Oricine poate beneficia de terapie în mod constant – indiferent dacă te confrunți cu o ușoară anxietate sau ai emoții neplăcute. A merge la terapie atunci când viața pare liniștită și echilibrată este cu siguranță cel mai benefic. Începerea terapiei atunci când nu te afli într-o criză sau nu treci printr-un eveniment major este momentul cel mai potrivit și motivele pentru acest lucru includ următoarele:

Este un moment bun pentru a exersa abilitățile de bază.

În terapie, vei învăța strategii eficiente de gestionare a oricărei probleme cu care te confrunți. Exersarea acestor abilități de adaptare când nu te afli într-o criză te va ajuta să te simți mai confortabil și mai încrezător în învățarea abilităților respective. Practicarea strategiilor de adaptare într-o stare de liniște îți va oferi, de asemenea, timp pentru a exersa și folosi aceste abilități, ceea ce te va ajuta să înțelegi cum să faci față posibilelor crize în viitor. Aceste abilități pot include respirația profundă, meditația sau tehnici de ancorare. Va fi nevoie de timp și mult efort pentru a dezvolta aceste strategii și pentru a găsi abilitățile de adaptare care să funcționeze pentru tine. Când înveți aceste abilități de adaptare în cadrul ședințelor de terapie, vei pune bazele necesare pentru a gestiona orice stres sau crize viitoare care ar putea apărea.

Este mai ușor să înveți abilități când nu există o criză sau o situație de urgență.

A merge la terapie în mijlocul unei crize sau a unei situații de urgență este extrem de important și util. Atunci când te adresezi terapiei în timpul unei crize, tu și terapeutul practic vă concentrați pe stingerea incendiilor și căutați modalități de a te ajuta să revii la o stare de bază. În contrast, a merge la terapie când lucrurile sunt liniștite îți va oferi oportunitatea de a învăța care sunt factorii declanșatori și vei avea timp să descoperi și să înțelegi ce cauzează posibilele crize. Este dificil să dobândești o înțelegere completă a abilităților de bază în mijlocul unei crize, motiv pentru care începerea terapiei devreme este esențială pentru a dezvolta acele abilități fundamentale necesare pentru a face față și a-ți gestiona starea de bine.

Poate ajuta să te exprimi într-un mod sănătos.

Comunicarea nu este întotdeauna o abilitate ușor de stăpânit. Cu ajutorul unui terapeut, poți învăța strategii excelente pentru a naviga în fiecare relație din viața ta. Terapia te poate învăța cum să discuți despre subiecte inconfortabile într-un mod sănătos și productiv. Atunci când viața este liniștită, familiarizarea cu exprimarea sentimentelor de zi cu zi te va ajuta în mijlocul unei eventuale crize. Acest lucru îți permite să tolerezi emoțiile dificile și să le exprimi într-un mod sănătos.

Auto-sabotajul

         

                           

Auto-sabotarea este un comportament auto-distructiv care ne poate afecta foarte mult viața. Este un mod de a ne sabota singuri obiectivele, relațiile și potențialul de a avea o viață plina de satisfacții și împliniri.

Auto-sabotarea poate fi o problemă dificilă de depășit, dar este ceva cu care mulți oameni se confruntă. Este atunci când, în ciuda dorinței de a obține succes sau a realiza anumite obiective, ne sabotăm singuri prin acțiuni sau gânduri negative care ne împiedică să reușim.

Îl putem observa în diferite forme, precum procrastinarea, evitarea, perfecționismul excesiv, gândirea negativă și multe altele. De multe ori auto sabotajul apare în momente importante din viața noastră, atunci când deciziile pe care trebuie să le luăm sunt importante și pot avea un impact benefic pentru noi, însă mintea noastră neștiind să facă diferența dintre ce e bine sau rău pentru mine în acele situații, ci doar dintre cunoscut si necunoscut, este foarte probabil să aleagă calea cunoscută, chiar dacă nu e cea mai bună pentru mine. Astfel, mintea alege același drum, anevoios, repetat de atâtea ori și pe care l-a învățat probabil într-un episod traumatizant. Vestea bună este ca această autostrada pe care circulă cu viteză, se poate deconstrui și putem forma noi drumuri mult mai folositoare.

În calitate de psihoterapeut, vă încurajez să identificați aceste obiceiuri autodistructive și să luați măsuri pentru a le depăși. Uneori, asta poate însemna că trebuie să ne punem în fața fricilor noastre și să ne străduim să depășim obstacolele. Alteori, poate fi necesar să ne angajăm într-un proces terapeutic pentru a explora și a înțelege mai profund motivul auto-sabotajului nostru.

Indiferent de ceea ce ați alege să faceți, să fiți blânzi și să aveți răbdare cu voi înșivă în acest proces. Auto-sabotarea este un obicei puternic și poate dura ceva timp pentru a fi depășit. Dar cu un efort constant,  voință de a face schimbări pozitive și ajutor specializat, veți putea obține succesul pe care îl doriți și veți avea un sentiment de împlinire și satisfacție care vine cu atingerea obiectivelor dumneavoastră.

Să fie oare acesta secretul fericirii?

         

                           

Deși suntem ființe sociale, viețile noastre agitate și tehnologia modernă ne pot face să uităm cât de importante sunt relațiile noastre cu ceilalți. Relațiile ne oferă suport, siguranță, conexiune emoțională și multe alte beneficii. De fapt, cercetările arată că oamenii care au relații strânse și sănătoase cu ceilalți sunt mai fericiți, mai sănătoși și mai rezistenți la stres.

Relațiile sunt importante în multe aspecte ale vieții noastre. În primul rând, ele ne oferă un sentiment de siguranță și sprijin emoțional. Atunci când avem persoane în viața noastră cu care ne putem împărtăși grijile, temerile și bucuriile, ne simțim mai încrezători și mai puțin singuri. Știind că există oameni care ne iubesc și ne susțin poate face diferența în momentele dificile.

În plus, relațiile ne oferă și oportunități de creștere și dezvoltare personală. Într-o relație, suntem nevoiți să lucrăm în echipă cu partenerul nostru și să învățăm să gestionăm conflictele într-un mod constructiv. Acest proces ne poate ajuta să devenim persoane mai mature, mai înțelegătoare și mai empate.

Relațiile sunt importante și pentru sănătatea noastră fizică și mentală. Oamenii care au relații sănătoase sunt mai puțin predispusi la stres, anxietate și depresie. De asemenea, cercetările arată că oamenii cu relații strânse și pozitive au un sistem imunitar mai puternic și trăiesc mai mult timp.

Cu toate acestea, relațiile pot fi, de asemenea, provocatoare și pot necesita mult efort și timp pentru a fi întreținute. Este important să găsim modalități de a construi și menține relații sănătoase. Aceasta poate include lucruri precum comunicarea deschisă și onestă, ascultarea cu atenție și empatie, respectarea nevoilor și dorințelor celuilalt și făcând timp pentru a fi împreună și pentru a face lucruri distractive împreună.

Relațiile sunt fundamentale pentru bunăstarea noastră fizică, emoțională și mentală. Este important să avem în vedere aceste beneficii și să investim timp și energie în construirea și menținerea relațiilor sănătoase. Dacă sunteți în căutarea de suport în acest sens, un psihoterapeut poate fi de ajutor în navigarea provocărilor și construirea

relațiilor sănătoase. Un psihoterapeut poate oferi un spațiu sigur și confortabil pentru a explora problemele și pentru a învăța abilitățile necesare pentru a construi și menține relații pozitive și benefice.

De asemenea, este important să știți că relațiile nu sunt întotdeauna perfecte și că pot apărea dificultăți. Este important să căutăm ajutor atunci când avem nevoie și să recunoaștem că este normal să cerem ajutor într-o relație. De multe ori, o terapie de cuplu poate fi de ajutor în rezolvarea conflictelor și în găsirea unor soluții adecvate pentru ambele părți.

În concluzie, relațiile sunt esențiale pentru bunăstarea noastră și este important să le investim timp și energie.

Despre capcana deprivării emoționale

         

 

                           

În terapia schemelor (capcanelor cognitive), schema de deprivare emoțională se referă la modul în care o persoană se simte neiubită și neglijată în copilărie. Aceste sentimente pot fi cauzate de părinți care nu au fost prezenți emoțional sau fizic pentru copilul lor, sau de situații în care copilul nu a primit atenția și afecțiunea de care avea nevoie.

Această schemă poate să apară în diferite forme, cum ar fi nevoia excesivă de a fi lăudat sau de a primi aprobare, teama de a nu fi abandonat sau de a nu fi suficient de bun, sau sentimentul de vinovăție când se iau decizii care sunt în beneficiul propriu.

Ca psihoterapeut, lucrez cu oameni care au această schema și îi ajut să înțeleagă cauzele acesteia și să găsească modalități de a o depăși. În primul rând, este important să le ofer suport emoțional și să le arăt că sunt iubiți și acceptați așa cum sunt.

De asemenea, îi încurajez să își identifice nevoile emoționale și să învețe cum să le îndeplinească singuri. Acest lucru poate însemna să își stabilească obiective realiste și să ia decizii care să le permită să le îndeplinească, să își acorde timp pentru activități care le fac plăcere și să își construiască relații sănătoase cu ceilalți.

Totodată, îi încurajez să își învingă teama de a nu fi abandonat sau de a nu fi suficient de bun. Acest lucru poate însemna să învețe să spună “nu” atunci când simt că sunt folosiți sau abuzați, să învețe să își expună opiniile și sentimentele în relațiile lor, să conștientizeze propria valoare și să se accepte pe ei înșiși așa cum sunt.

În schema therapy, lucrăm împreună cu persoana pentru a înțelege schema de deprivare emotională și a găsi modalități de a o depăși. Acest lucru poate însemna să explorăm amintiri din copilărie, să identificăm credințele limitative și să le schimbăm, să învățăm tehnici de gestionare a emoțiilor și să încurajăm schimbarea comportamentelor nesănătoase. Schimbarea poate fi dificilă, dar cu sprijinul unui psihoterapeut și prin muncă asiduă, este posibil să depășim schema de deprivare emotională și să ne construim o viață mai fericită și mai împlinită.

Despre schimbări mari și schimbări mici

         

 

                           

Schimbarea este una dintre cele mai dificile și emoționale experiențe pe care oamenii le pot avea. Ne face să ne simțim inconfortabil și ne provoacă teamă și anxietate. În același timp, însă, schimbarea poate fi și una dintre cele mai gratifiante și transformatoare experiențe, oferindu-ne ocazia de a ne redescoperi și de a ne dezvolta.

Ca psihoterapeut, am văzut de nenumărate ori cum schimbarea poate avea un impact puternic asupra vieții oamenilor. Schimbările mici, precum să începi o nouă dietă sau să începi să faci exerciții fizice, pot avea un efect pozitiv asupra stării de bine și a calității vieții. Schimbările mai mari, precum să te desparți de un partener sau să schimbi jobul, pot fi mai dificile, dar pot oferi oportunitatea de a ne reinventa și de a ne redescoperi.

Din păcate, mulți dintre noi ne temem de schimbare și încercăm să ne ferim de ea. Ne temem de necunoscut și de ceea ce poate aduce schimbarea. Ne temem că vom face alegeri greșite sau că vom regreta deciziile pe care le luăm. Aceste temeri sunt normale și firești, dar ele ne pot împiedica să ne dezvoltăm și să ne bucurăm de viață.

Indiferent de mărimea lor, schimbările pot provoca emoții puternice și pot fi dificil de gestionat. Unii oameni pot avea teama de necunoscut și pot lupta să se adapteze la schimbare. Alții pot avea dificultăți în a-ți asuma responsabilitatea pentru schimbările din viața lor și pot avea tendința de a le respinge sau de a le ignora.

Din fericire, există modalități de a ne ajuta să facem față schimbărilor, iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face atunci când ne confruntăm cu schimbarea este să ne acordăm timp pentru a ne adapta la noile circumstanțe, aceasta însemnând și să ne permitem să simțim emoțiile negative și să le acceptăm.

Schema Therapy sau Terapia schemelor cognitive

         

 

                           

Schema Therapy sau Terapia Schemelor este o formă de psihoterapie care a fost dezvoltată în anii 1990 de către Dr. Jeffrey Young și colegii lui. Acesta se bazează pe teoria cognitiv-comportamentală și abordează problemele emoționale și comportamentale prin prisma modelelor mentale sau “scheme” pe care le construim în mintea noastră în copilărie și care ne influentează comportamentul și starea emoțională în viața adultă.

Unul dintre principiile centrale ale schema therapy este ideea că unele dintre schemele noastre mentale sunt adaptative și ne ajută să ne raportăm la lumea din jurul nostru într-un mod sănătos. Alte scheme, însă, sunt maladaptive și ne cauzează probleme emoționale și comportamentale. De exemplu, o persoana care are o schemă de neajutorare poate avea tendința de a se simți neputincioasă și de a nu încerca să își schimbe situația, chiar dacă are oportunități de a face acest lucru.

In schema therapy, terapeutul lucrează împreună cu clientul pentru a identifica schemele maladaptive și pentru a le schimba într-un mod care să fie mai benefic pentru client.

Un alt avantaj al terapiei cu scheme este că poate fi eficientă pentru o gamă largă de probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie, anxietate, tulburări de personalitate și tulburări de alimentație. S-a dovedit a fi deosebit de eficient în tratarea persoanelor cu tulburare de personalitate borderline, care se luptă adesea cu emoții intense și relații instabile.
În general, terapia schemelor este o nouă abordare promițătoare a psihoterapiei care s-a dovedit a fi eficientă pentru mulți oameni. Dacă vă confruntați cu modele negative de gândire și comportament, ar merita să luați în considerare terapia schemelor ca o potențială opțiune de tratament.

Terapia prin scris

         

 

                           

Te-ai simțit vreodată slab, deznădăjduit, blocat într-o rutină sau pur și simplu stresat?

Desigur, răspunsul la această întrebare va fi „da” pentru mai toată lumea!

Cu toții cădem în vremurile dificile și cu toții ne dorim să ne întoarcem către echilibru.

Pentru unii, revenirea în echilibru poate implica întâlnirea cu un terapeut. Pentru alții, ar putea fi să înceapă un nou loc de muncă sau să se mute într-un loc nou. Pentru unii dintre cei mai literari sau creativi, dezvoltarea poate începe cu arta.

Există multe modalități de a încorpora arta în vindecarea spirituală și creșterea emoțională, inclusiv desenul, pictura, ascultarea muzicii sau dansul interpretativ. Aceste metode pot fi excelente pentru oamenii artistici, dar există și modalități creative și expresive de a te scoate dintr-o fază care nu necesită talente artistice speciale.

O astfel de metodă este scrisul. Nu trebuie să fii un scriitor prolific, sau chiar un scriitor deloc, pentru a beneficia de terapia scrisului. Tot ce ai nevoie este o bucată de hârtie, un pix și motivația de a scrie.

Ce este terapia prin scris?

Terapia prin scriere, cunoscută și ca journaling, este exact ceea ce sună a fi – un jurnal ținut pentru beneficii terapeutice.

Terapia prin scris este o formă de terapie ieftină, ușor accesibilă și versatilă. Se poate face individual, doar cu o persoană și stiloul său, sau poate fi ghidată de un profesionist în sănătate mintală. Poate fi practicată în grup, cu discuții de grup axate pe scris. Poate fi adăugată chiar și ca supliment la o altă formă de terapie.

Este ușor să vezi potențialul scrisului terapeutic – la urma urmei, poeții și povestitorii de-a lungul veacurilor au surprins și descris experiența purificatoare de a pune pixul pe hârtie. Evident, putem fi tentați să credem că vindecarea și creșterea personală apare după doar câteva momente de mâzgălire, dar este puțin mai mult de atât.

Terapia scrisului diferă de simpla ținere a unui jurnal în trei moduri majore:

  • Scrierea într-un jurnal este de obicei o formă liberă, în care scriitorul notează tot ceea ce îi trece prin cap, în timp ce scrierea terapeutică este mai direcționată și adesea se bazează pe sugestii sau exerciții.
  • Scrierea într-un jurnal se concentrează în general pe înregistrarea evenimentelor așa cum au avut loc, în timp ce terapia prin scriere se concentrează pe analizarea evenimentelor, gândurilor și sentimentelor pe care persoana le scrie.
  • Păstrarea unui jurnal este o experiență în mod inerent personală și individuală, în timp ce terapia prin scriere este, în general, condusă de un profesionist autorizat în sănătate mintală

În timp ce procesul de terapie prin scris diferă de simplul jurnal în aceste trei moduri principale, există și o altă mare diferență între cele două practici în ceea ce privește rezultatele.

Beneficiile terapiei prin scris

Păstrarea unui jurnal poate fi extrem de utilă pentru utilizator, fie că îl ajută să-și îmbunătățească memoria, să înregistreze fragmente importante din ziua lui, fie că îl ajută doar să se relaxeze la sfârșitul unei zile lungi.

Acestea nu sunt cu siguranță beneficii banale, dar potențialele beneficii ale terapiei prin scriere ajung mai departe și mai profund decât simpla scriere într-un jurnal.

La persoanele care au experimentat un eveniment traumatizant sau extrem de stresant, scrisul expresiv poate avea un efect de vindecare semnificativ. De fapt, participanții la un studiu care au scris despre experiențele lor cele mai traumatizante timp de 15 minute, patru zile la rând, au avut rezultate mai bune în materie de sănătate până la patru luni mai târziu (Baikie & Wilhelm, 2005).

Un alt studiu a testat același exercițiu de scriere pe peste 100 de pacienți cu astm și artrită reumatoidă, cu rezultate similare. Participanții care au scris despre cel mai stresant eveniment din viața lor au experimentat evaluări mai bune de sănătate legate de boala lor (Smyth, Stone, Hurewitz și Kaell, 1999).

Un studiu recent a sugerat că scrierea expresivă poate chiar îmbunătăți funcționarea sistemului imunitar, deși poate fi necesar să fie susținută pentru ca beneficiile pentru sănătate să continue (Murray, 2002).

Pe lângă aceste beneficii mai concrete, scrierea terapeutică obișnuită poate ajuta scriitorul să găsească sens în experiențele lui, să privească lucrurile dintr-o nouă perspectivă și să vadă partea bună din experiențele lui cele mai stresante sau negative. De asemenea, poate duce la perspective importante despre el și mediul său, care pot fi dificil de determinat fără o scriere concentrată.

În general, terapia prin scris s-a dovedit eficientă pentru multe afecțiuni diferite, inclusiv:

  • Stres post traumatic
  • Anxietate
  • Depresie
  • Tulburare obsesiv – compulsivă
  • Durere și pierdere
  • Probleme de boli cronice
  • Abuz de substanțe
  • Tulburări de alimentație
  • Probleme de relații interpersonale
  • Probleme de abilități de comunicare
  • Stimă de sine scăzută

Dacă lucrați cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, acesta vă poate oferi instrucțiuni pentru a începe să scrieți în jurnal cu scop terapeutic.

Dacă intenționați să începeți să scrieți cu scop terapeutic pe cont propriu înainte de a vă întâlni cu un terapeut, există câteva sfaturi bune pentru a începe.

Psihologul Margarita Tartakovsky oferă o listă utilă de sugestii. Unele dintre acestea includ:

  1. Modul meu preferat de a petrece ziua este…
  2. Dacă aș putea vorbi cu eul meu adolescent, singurul lucru pe care l-aș spune este…
  3. Fă o listă cu 30 de lucruri care te fac să zâmbești.
  4. Cuvintele după care aș vrea să trăiesc sunt…
  5. Chiar mi-as dori ca altii sa stie asta despre mine…
  6. Ce îți aduce mereu lacrimi în ochi?
  7. Folosind 10 cuvinte, descrie-te.
  8. Scrieți o listă de întrebări la care aveți nevoie urgent de răspunsuri.

Pe cât de mari sunt beneficiile jurnalului terapeutic, pe atât poate fi de dificil să începeți. La urma urmei, poate fi o provocare să începi chiar și cele mai elementare obiceiuri bune!

Cercetătoarea și scriitoarea Gillie Bolton sugerează pur și simplu să scrieți timp de șase minute (Pollard, 2002). Nu acordați atenție gramaticii, ortografiei, stilului, sintaxei sau remedierii greșelilor de scriere – doar scrieți. Odată ce v-ați „descărcat”, vă puteți concentra pe o temă. Tema ar trebui să fie ceva concret, ca ceva din copilărie cu valoare personală.

Acest exercițiu vă poate ajuta să vă asigurați că înscrierile dvs. în jurnalul terapeutic merg mai adânc decât jurnalul sau scrierile mai superficiale.

Ești suficient, așa cum ești

         

 

                           

Am de gând să-ți spun un secret. Ești complet, 100% agreabil, și mai mult, suficient de bun, așa cum ești. Chiar cum ești, chiar acum. Nu anul viitor, când deja ai făcut terapie și ai slăbit 10 kg și ai întâlnit iubirea vieții tale și ai cumpărat o casă nouă mare. Exact așa cum ești astăzi – cu toate punctele tale tari și slăbiciunile, lucrurile de care ești mândru și lucruri de care nu ești, succese și eșecuri… Perfect, cu toate imperfecțiunile tale.

Nu mă crezi? Mă gândeam eu. Și iată de ce – pentru că majoritatea dintre noi nu cred că suntem suficient de buni, în adâncul sufletului. Credem că nu suntem suficient de deștepți, de fit, de drăguți, de succes, populari, puternici, rezistenți, agreabili sau oricare ar fi punctul nostru de durere personală. Și asta pentru că mulți dintre noi avem o schemă activă, numită schemă de Deficiență/Rușine (Defectiveness).

Când încep terapia cu un client nou, identific care dintre cele 18 scheme sunt active (toți avem câteva, inclusiv persoana care scrie asta). Cei mai mulți oameni obțin scoruri mari pentru Deficiență/Rușine. Este atât de comună, încât o numesc „răceala” schemelor. Și ca toate schemele, este o rețea neuronală din creier alcătuită din gânduri, amintiri, credințe, răspunsuri emoționale și fizice. Aceste rețele se dezvoltă când suntem copii pentru a ne ajuta să facem față experiențelor stresante repetate. Ele sunt ca un șablon pentru cum să răspundem atunci când întâlnim experiențe similare stresante în viața noastră.

Această schemă de Deficiență/Rușine se dezvoltă adesea când cineva ne spune că suntem proști, leneși, slabi sau vreun alt lucru dăunător, iar și iar. Nu doar o dată, ci zi după zi, săptămână după săptămână, an după an, de-a lungul copilăriei noastre. Și așa, desigur, începem să credem. „Poate că sunt prost”.

Uneori nu este ceea ce ni se spune, ci ceea ce intuim dintr-o situație. De exemplu, dacă avem o soră și tatăl nostru o iubește în mod clar mai mult decât pe noi, am putea începe să ne gândim: „Ce e în neregulă cu mine? De ce o iubește pe ea așa și pe mine mă tratează atât de distant? Oh, poate pentru că nu sunt la fel de inteligent ca ea. Sau poate că nu sunt la fel de bun ca ea.

Așa că schema începe să se formeze, încet la început, dar devine din ce în ce mai conectată pe măsură ce ne luptăm într-o copilărie poate dureroasă. Mai apoi, te trezești, la 30 sau 40 de ani, simțind adânc în oase că ești prost, leneș, slab, defect sau… Trebuie să subliniez în acest moment că nimic din toate astea nu este adevărat. Este doar o poveste pe care ți-ai spus-o atât de mult timp încât pare o descriere exactă a realității.

SCHEMELE POT FI VINDECATE

Un alt punct crucial este că, doar pentru că schemele sunt puternic conectate în creierul nostru (pentru că ne-am gândit la acele gânduri autocritice și ne-am spus acea poveste negativă atâta timp), ele nu sunt stabilite sau fixate în niciun fel. Dacă citiți des postările mele, știți cât de mult îmi place ideea de neuroplasticitate, care practic ne spune că creierul nostru este maleabil, flexibil și poate fi reconectat în orice moment al vieții noastre.

De exemplu, dacă călătorești într-un oraș nou, într-o țară nouă, există o cantitate imensă de informații noi de absorbit – limbă nouă, mâncare nouă, sistem de transport nou, oraș nou, obiceiuri noi, monedă nouă și așa mai departe . Când acel supercomputer miraculos din creierul nostru învață toate aceste lucruri, crează o nouă arhitectură neuronală pentru a păstra toate acele informații. Aceasta este ceea ce înțelegem prin reconectarea creierului – crearea de noi conexiuni sinaptice între neuroni pentru a păstra informații noi și importante.

Așa se formează și schemele, în creierul nostru tânăr și în plină dezvoltare. Acesta este și modul în care schemele pot fi “vindecate”, în limbajul schema therapy. „Vindecarea” schemei este întotdeauna posibilă, pentru oricare dintre noi, în orice moment al vieții noastre. Asta nu înseamnă că este ușor, desigur, dar este întotdeauna posibil.

Sper că vei găsi această lectură utilă – și că îți vei putea spune o poveste diferită, începând de astăzi. Ține minte: ești mai mult decât suficient, așa cum ești.

Pozitivitatea Toxică

         

 

Cu toții am auzit, probabil, din partea apropiaților, expresii de genul „Totul va fi bine”, „Lasă că o să reușești”, „Good vibes only”, „Hai să privim partea plină a paharului”, „Gândește pozitiv”, „Alți oameni au probleme mai mari”, „Hai, nu mai fi trist” etc

Procesul dintre ceea ce ni se întâmplă si reacțiile noastre este unul complex. Atunci când o persoană afișează pozitivitate toxică, ea neagă toate experiențele negative, experiențe care ne fac oameni. Ea nu are intenții rele, doar că la un nivel inconștient alege să ignore o bună parte din spectrul nostru emoțional și încearcă să îi facă si pe cei de lângă ea, de multe ori, să adopte aceeași strategie, adică să ignore jumătatea goală a paharului, norii, furtuna, noaptea etc. Acest tip de răspuns are darul să intensifice emoția pe care tu doar încerci să o eviți sau să o sufoci. De cele mai multe ori, emoția revine cu o intensitate mai mare data viitoare.


În mod interesant, aceste mecanisme au mare legătură si cu cultura noastră, care nu este suficient de echipată să ne ajute să facem față tristeții, pierderii sau doliului. Majoritatea împarte emoțiile in bune și rele, astfel creându-se o stigmă față de problemele mentale, mulți încercând să evite emoțiile care nu se simt plăcut, uitând ca uneori viața nu ne aduce doar limonadă, ci și lămâi…

Social media putem spune că chiar încurajează acest tip de evitare, majoritatea oamenilor arătând doar partea frumoasă din viața lor. “Pe Facebook nu am avut niciodată o zi proastă.” Acestea sunt doar câteva exemple din viața de zi cu zi, nu mai intrăm în detalii legate de tot felul de guru de pe Tik-Tok sau Youtube, care ne-ar putea duce în zone și mai intense ale subiectului…

Pozitivitatea e toxică atunci când ascundem ceea ce simțim, când respingem sau minimizăm emoțiile noastre sau când ne simțim vinovați pentru că ne-a vizitat vreun gând sau vreo emoție negativă. Apare și atunci când minimizăm sau negăm emoțiile celorlalți. Problema este că această strategie aduce o pozitivitate falsă, care poate fi periculoasă pentru sănătatea noastră mentală.

Viața reală include și sentimente de anxietate, dezamăgire, copleșire, neliniște, nesiguranță, disperare, furie, nervi, durere etc

Psihologii au și ei momente de tristețe, de doliu sau experiențe mai puțin fericite de viață etc. Nu mi-a fost mică mirarea să aud de la o cunoștință: „Nu mă așteptam de la tine, care ești și psihoterapeut și care mai scrii si despre dezvoltare personală, să treci prin lucrurile astea.”
Este extrem de naiv să credem că o persoană poate fi in mod perpetuu voioasă și fericită, mai ales la comandă. Problema poate stă și în acest negativity shaming, presiunea societății de a fi mereu vesel și binedispus. Ca reacție, de multe ori împingem emoțiile înapoi de unde au venit sau ne facem că nu le observăm. Ne putem doar închipui de cât efort este nevoie să ne ferim de ceva care este oricum acolo, un efort aproape imposibil de susținut. Aici cumva excludem anumite tulburări, depresii sau probleme mai grave de sănătate mentală, când putem ajunge in cealaltă extremă…

Soluția este să nu-ți pui nici ochelari roz, nici ochelari gri. Bineînțeles că e o idee bună să cauți ceva bun în ceea ce ți se întâmplă, dar esența este să ne dăm voie să trecem prin toată diversitatea stărilor umane… Ușor de zis, greu de făcut!

Emoțiile noastre sunt ca o busolă, iar atunci când le lăsăm să comunice cu noi, ele vor descrește în intensitate. Abia după ce le-am simțit putem să ne reorientăm spre partea pozitivă și să le abordăm cu un dialog mental pozitiv.

E important să putem accepta că în tot acest parcurs al nostru prin viață, vom experimenta momente plăcute cât și neplăcute. Și e ok așa! …cu de toate!

„Dacă vrei să te bucuri de curcubeu, trebuie să fii ok și cu ploaia!”

Call Now Button