atacuri de panica

Mâncatul emoțional

         

     

Romania are una dintre cele mai bune bucătării din Europa, dar, s-ar putea să fi observat că uneori mâncăm fără să ținem cont de aroma sau textura mâncării. Poate că tu, sau persoana iubită, mănânci chiar ca răspuns la altceva decât foamea.

De multe ori, deși nesănătos, mâncăm ca răspuns la emoții, nu la foame. Acest mod de a mânca se numește mâncat emoțional și îl întâlnim destul de des in viața de zi cu zi. De obicei, acest mod include: pofta de alimente care sunt bogate în calorii, grăsimi și zahăr; mănânci prea mult fără să-ți dai seama; simți chiar și mai mult stres și anxietate după ce ai mâncat.

Deci, de ce atât de mulți dintre noi folosesc acest mod nesănătos de a mânca când nu ne face bine pe termen lung? Răspunsul este complex.

În primul rând, consumul de alimente are un impact asupra creierului, ceea ce duce adesea la o stare fiziologică temporară de bine. Această stare creează dependență și ne face să vrem să repetăm ​​comportamentul în viitor. În al doilea rând, oamenii mănâncă pentru a uita momentan cât de rău se simt. Cei mai mulți oameni au auzit despre mâncatul pe fond de  stres, dar oamenii mănâncă și pentru a amorți alte emoții. Tristețea, rușinea, anxietatea și singurătatea sunt câțiva catalizatori obișnuiți pentru alimentația emoțională. În al treilea rând, genetica poate juca un rol. Diferențele în tulburarea de alimentație excesivă, un tip specific de alimentație emoțională, s-a dovedit a fi ereditară în proporție de 41-57%. Această susceptibilitate genetică este, de asemenea, exacerbată de mediu  și traume.

Vestea bună – putem dezvolta controlul asupra obiceiurilor alimentare! Iată cum:

1. Conștientizarea. Dacă te trezești că mănânci mai mult decât îți dorești, mâncând când nu ți-e foame sau încercând să-ți “mănânci” emoțiile negative – trebuie să dezvolți conștientizarea. Poți începe prin a deveni mai conștient de ceea ce mănânci, cum te simți și când mănânci. Ia în considerare să își permiți să mănânci numai când electronicele sunt oprite și ești așezat la o masă. Prin eliminarea distragerilor, îți dai șansa de a fi mai atent la mâncare și la motivele pentru care mănânci. În plus, ține evidența a ceea ce mănânci și când mănânci. Alimentele sau perioadele specifice ale zilei pot cataliza pofte. Pe măsură ce urmărești când și ce mănânci, ești mai pregătit să îți observi tiparele și mai echipat pentru a schimba modelul. În cele din urmă, fă-ți timp să-ți apreciezi mâncarea (cum te simți, cum are gust, cum se simte în gură). Încercați să exersați acest exercițiu.

2. Identifică cauzele ascunse. Când observi că mănânci emoțional, poți începe să scrii în jurnal. După ce ai scris, recitește ce ai scris. Este posibil să poți identifica teme sau aspecte din viața ta care te fac stresat, anxios, singur etc.

Alternativ, poți lucra pentru a dezvolta o perspectivă asupra a ceea ce îți dorești cu adevărat. Uneori ne abandonăm nevoile interioare și apoi, în mod ineficient, încercăm să le satisfacem cu alimente. Fă-ți timp pentru cel mai autentic sine. Ce dorește sau are nevoie acea versiune a ta? Ce îi place să facă? Dacă nu știi, e în regulă. Începi să explorezi – încearcă noi hobby-uri, mergi în locuri diferite, fă ceva ce nu ai făcut niciodată. Pe măsură ce găsești experiențe cu adevărat semnificative, aplecă-te spre ele și fă-ți timp să faci mai mult din ele.

3. Planifică. Când cunoști factorii declanșatori care creează impulsuri de a mânca din punct de vedere emoțional, poți planifica din timp pentru a reduce expunerea la aceștia. Mănânci când ești stresat? Cum poți planifica din timp să mănânci diferit într-o perioadă de stres ridicat a anului tău? Mănânci când ești anxios? Ce ai putea să plănuiești să mănânci când știi că o anumită situație este probabil să te deranjeze?

4. Sportul. Activitatea fizică este benefică pentru bunăstarea emoțională generală și, de asemenea, ajută la reducerea stresului. Construiește un fel de obicei pe care ești dispus să îl faci în mod constant. Găsește ceva care îți place; va fi mult mai probabil să o faci.

5. Dormi suficient. Un somn odihnitor este crucial pentru bunăstarea ta, atât psihologică, cât și fizică. Asigură-te că ai o oră standard de culcare și de trezire. Oprește electronicele cu cel puțin 30 de minute înainte de culcare. Nu bea cofeină și nu mânca aproape de ora de culcare. Evită cantitățile excesive de alcool. Cu unele ajustări ale igienei somnului, sprijinim crearea modurilor de alimentație sănătoasă.

6. Pregătește-te și să o iei de la capăt. Vei avea succes dar vei da și greș. Nu vei reuși să faci schimbarea instantaneu; ești om. În schimb, permite-ți puțină compasiune în loc de vină și rușine. Când mănânci emoțional, observă asta și pregătește-te pentru următoarea oportunitate de a o face diferit. Succesul înseamnă schimbarea modelului pe termen lung, nu la toate mesele.

7. Luați în considerare ajutorul. Mâncatul emoțional poate fi problematic, dar poate face parte și dintr-o problemă mai gravă, cum ar fi o tulburare de alimentație excesivă sau alte probleme de sănătate. Dacă vă străduiți fără succes să faceți schimbări pe cont propriu, luați în considerare căutarea unui terapeut. CBT, DBT și terapia interpersonală sunt toate abordări terapeutice excelente pentru a ataca problema.

Relațiile cu mâncarea pot fi complicate. Este o dovadă de curaj să o conștientizezi pe a ta și să iei măsuri pentru a deveni o persoană mai sănătoasă.

Gestionarea anxietății

         

          În ultimul an, am vorbit mult cu clienții mei cu privire la modul de gestionare a anxietății, incertitudinii, emoțiilor dureroase și chiar al traumelor. Să recunoaștem, a fost un an greu și stresant. Una dintre cele mai folosite metode când vine vorba de practica de a rămâne ancorat în prezent și de a trăi momentul se numește mindfulness.

Mindfulnessul creează o stare de atenție activă, deschisă, intenționată asupra prezentului în care avem control și în care îngrijorarea și ruminarea nu există. Practicarea exercițiilor de meditație și respirație sunt pilonii în practica mindfulness. Dar meditația și respirația nu sunt pentru toată lumea, așa că am decis să explorez acest lucru în continuare și să cercetez tehnici suplimentare pentru a vă ajuta să vă bazați în perioadele de stres.

Anxietatea este un proces uman normal. Ne ajută să anticipăm și să ne pregătim pentru amenințări. În doze sănătoase este un lucru benefic. Cu toate acestea, la fel ca orice altceva în dozaj prea mare, anxietatea devine patologică și dezadaptativă. Vă poate perturba și vă poate afecta viața, locul de muncă și relațiile.

Când anxietatea depășește anumite limite de intensitate și expunerile sunt lungi, aceasta vă inundă corpul cu hormoni care vizează stresul, care vă pot face să vă simțiți rău fizic. Aceasta poate include atât anxietate, cât și atacuri de panică.

Fiziologic, când începem să ne gândim la ceva stresant, amigdala noastră, o secțiune a creierului situată în lobul temporal, intră în acțiune. Amigdala este partea creierului nostru care este responsabilă pentru răspunsurile noastre emoționale, în special frica.

Ea face o treabă excelentă în a ne pregăti pentru evenimente de urgență, dar uneori începe să acționeze și să detecteze o amenințare acolo unde chiar nu există și provoacă manifestări fizice, cum ar fi tensiunea musculară crescută, bătăile rapide ale inimii și respirația mai rapidă. Amigdala interpretează apoi aceste schimbări ale corpului ca o dovadă suplimentară a faptului că ceva nu este în regulă, ceea ce activează și creează un ciclu vicios în care devii din ce în ce mai anxios și copleșit din punct de vedere fizic și emoțional.

Tehnicile de ancorare duc meditația și respirația la nivelul următor. Tehnicile de ancorare sunt strategii de coping care vă ajuta să vă reconectați cu prezentul și să vă scoată dintr-o stare de panică. Ele sunt, de asemenea, utile pentru cei care se luptă cu traume, PTSD, amintiri nedorite, emoții dureroase, impulsuri de auto-vătămare, tulburări de consum de substanțe și chiar disociere. Vă ajută să vă separați de suferința stării sau situației emoționale. Tehnicile de ancorare permit corpului să se calmeze, astfel încât să trimită semnalul că nu există o amenințare reală și poate ajuta la oprirea procesului de „luptă, fugă sau îngheț”.

Deoarece există atât de multe opțiuni de comportamente și instrumente cognitive din care puteți alege, puteți experimenta și găsi ceea ce funcționează pentru voi. Multe tehnici de ancorare pot fi realizate în majoritatea mediilor.

Începând cu elementele de bază, majoritatea oamenilor știu, exercițiile de respirație ajută la calmarea, oxigenarea sângelui, concentrarea și scăderea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Concentrarea asupra respirației, prin respirația profundă conștientă prin nas și expirarea prin gură, este o strategie eficientă pentru revenirea în prezent.

Strângeți-vă mușchii și eliberați-i în timp ce respirați, concentrându-vă asupra respirației.

Efectuați întinderi ușoare în timp ce vă concentrați și pe respirație, acordând atenție senzațiilor fizice care apar din activitate.

Tehnicile de ancorare folosesc adesea mai multe dintre cele cinci simțuri – sunet, atingere, miros, gust și vedere – pentru a vă ajuta rapid să vă conectați cu aici și acum. O tehnică de bază foarte comună pentru atacurile de anxietate este metoda 54321. Lucrând înapoi de la 5, folosiți-vă simțurile pentru a enumera lucrurile pe care le observați în jurul vostru. Identifică –

5 lucruri pe care le puteți vedea

4 lucruri pe care le poți simți

3 lucruri pe care le poți auzi

2 lucruri pe care le poți mirosi

1 lucru pe care îl poți gusta

Mai jos puteți găsi câteva exemple și idei de exerciții adiționale specifice pentru fiecare simț

Tactil

  • Concentrați-vă pe o senzație specială, cum ar fi ținerea unui cub de gheață.
  • Puneți mâinile în apă și concentrați-vă asupra temperaturii apei și asupra modului în care se simte pe vârful degetelor, palmelor și pe spatele mâinilor. Alternează apă caldă cu apă rece. Observați diferențele.
  • Ridicați sau atingeți obiectele din apropierea voastră și observați textura lor, sunt moi sau dure, grele sau ușoare, calde sau reci.
  • Atingeți ceva reconfortant, cum ar fi o pătură preferată, o piatră netedă, un covor moale sau orice lucru care se simte bine la atingere. Gândiți-vă cum se simte sub degete sau în mână.
  • Dacă aveți un pulover, o eșarfă sau o pereche de șosete preferate, observați senzația țesăturii pe piele.

Gustativ

  • Savurați o mâncare sau o băutură luând mușcături sau înghițituri mici și permiteți-vă  să gustați complet fiecare gură. Gândiți-vă la modul în care are gust și miros și la aromele care persistă pe limba voastră.

Vizual

  • Provocați-vă să vă gândiți la culori specifice, cum ar fi visiniu, indigo sau turcoaz, roșu sau albastru și la ce puteți repera în apropiere în culorile respective.

Miros

  • Există un parfum care să vă atragă … un ceai, o plantă, un condiment, o lumânare parfumată sau un ulei esențial? Inspirați parfumul încet și profund și încercați să-i notați calitățile (dulce, picant, ascuțit, citric, etc.).

Exercițiile de ancorare în “aici și acum” nu sunt  întotdeauna ușoare. Poate dura ceva timp până când tehnicile funcționează bine pentru voi, dar nu renunțați la ele. Practicați și încercați să începeți înainte de a vă simți cu adevărat rău. Verifică-te și notează-ți progresul evaluându-ți stresul între 1 și 10, atât înainte, cât și după exercițiul de ancorare. De preferat ar fi să încercați să evitați închiderea ochilor, deoarece este adesea mai ușor să rămâneți conectat la prezent dacă vă uitați la mediul vostru actual.

Scopul este să încercați să realizați o bunăstare generală atât fizică cât și emoțională. Puteți practica aceste tehnici și atunci când sunteți liniștiți ca parte a unui stil de viață general sănătos.

Asigurați-vă că aveți grijă de sănătatea fizică și mentală menținând o dietă echilibrată, dormind bine, făcând exerciții fizice, limitând consumul de alcool și cofeină, meditând sau practicând yoga, scriind în jurnal etc., iar dacă viața devine prea stresantă și tot efortul pe care îl depuneți nu este suficient, contactați un profesionist în sănătate mintală.

În lupta cu adicțiile

Consumul de substanțe si adicțiile sunt probleme complexe și provocatoare, dar recuperarea este posibilă cu un plan de tratament potrivit.

      Consumul de substanțe este o afecțiune complexă care rezultă din consumul recurent de alcool sau alte substanțe, în ciuda consecințelor dăunătoare pe care le poate provoca asupra vieții și sănătăți consumatorului. Acestea afectează toate categoriile de persoane, indiferent de vârstă, sex sau statutul economic sau social.

Dependența de acestea apare adesea atunci când substanța supraactivează centrul de recompensă al creierului, ceea ce implică o eliberare anormal de mare a neurotransmițătorului numit dopamină.

Utilizarea continuă a substanței duce la modificări ale funcției și structurii creierului, ceea ce duce în cele din urmă la pofte, toleranță și simptome de sevraj atunci când substanța nu este utilizată. Indiferent de modul în care începe consumul de substanțe, recuperarea este posibilă. Majoritatea persoanelor cu dependență moderată până la severă au nevoie de ajutor specializat, deoarece această capcană în care au intrat nu este ușor de depășit de unul singur.

Dependența este utilizarea compulsivă și repetată a unei substanțe sau orice comportament sau activitate pe care o persoană se simte neajutorată să o oprească.

Dependențele legate de substanțe pot fi de:

  • alcool
  • cannabis
  • halucinogene (LSD si PCP)
  • inhalant
  • opioide
  • sedative si anxiolitice
  • stimulante (cocaina, amfetamine etc)
  • tutun

Dependențele care nu implică droguri sau alcool pot include:

  • jocuri de noroc
  • sex sau pornografie
  • internet sau rețele sociale
  • shopping
  • jocuri video
  • mâncarea

Cauzele exacte ce pot duce la acest tip de dependențe sunt necunoscute. Unii factori de influență ar putea fi genetica, trăsăturile de personalitate, stresul, istoricul familial, presiunea socială, sănătatea mintală (depresia, anxietatea, ADHD etc). Expunerea la traume, în special în copilărie, este puternic asociată cu consumul de substanțe. De fapt, este frecvent observat la persoanele cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD).

Care sunt semnele și simptomele dependenței de consum de substanțe?

Semnele și simptomele consumului de substanțe și dependență variază foarte mult de la persoană la persoană și depind de:

  • substanță sau comportament
  • durata si severitatea utilizării
  • personalitatea utilizatorului

Printre simptomele generale ale dependenței de substanțe se pot număra – consumul continuu, chiar dacă poate afecta negativ sănătatea, relațiile sau alte aspecte ale vieții consumatorului, pofta (de substanță sau de comportament), supraconsumul regulat, utilizarea în situații are pot fi nesigure (conducerea sub influența, utilizarea unei seringi care nu este sterilă sau a face sex fără prezervativ), renunțarea la activități care ne aduceau bucurie anterior în detrimentul utilizării, neglijarea responsabilităților (acasă, serviciu, școală), dezvoltarea unei toleranțe, simptome de sevraj atunci când încearcă să renunțe.

Programele de tratament pot proveni din trei modele de bază:

        Modelul medical – această abordare subliniază cauzele biologice, genetice sau fiziologice și constă în utilizarea unui tratament medicamentos prescris de către medic.

         Modelul psihologic – această abordare se concentrează pe motivațiile potențial dăunătoare ale persoanei sau pe disfuncția emoțională ca fiind cauza principală și constă in psihoterapie.

         Modelul sociocultural – acesta abordează orice deficiențe din mediul social și cultural al persoanei care pot fi îmbunătățite prin modificarea mediului fizic și social, inclusiv utilizarea auto-ajutorului sau a activităților spirituale. Tratamentul este adesea facilitat de persoanele care au o experiență personală cu dependențele și care sunt, de asemenea, în recuperare.

Cu toate că putem ataca adicțiile din cele trei direcții, una dintre cele mai de succes abordări este psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, care poate îngloba elemente și din celelalte modele prezentate mai sus.

Depresia postnatală sau postpartum

        Îngrijirea unui nou-născut poate fi dificilă. Ești lipsită de somn, obosită și probabil te simți anxioasă din cauza așteptărilor personale și sociale cu privire la ceea ce va urma.

Acest lucru este firesc. De fapt, așa se simt cele mai multe femei după ce aduc pe lume un copil. Deci, de ce simți că mai e și altceva?

Plângi des și fără motiv, aparent. Ești mai iritabilă decât de obicei și, uneori, chiar ai chef să te îndepărtezi de toată lumea – inclusiv de copilul tău. Și apoi, te învinovățești pentru că simți asta.

Da, ar putea fi altceva: depresia postpartum.

        Relaxează-te, nu ai făcut nimic pentru a provoca acest lucru. Corpul și mintea ta pun un filtru prin care te vezi pe tine, lumea și copilul tău. Dar, cu ajutor, acel filtru poate fi ridicat.

Un prim pas bun este înțelegerea a ceea ce este depresia postpartum. Importantă este și să fii deschisă, să poți vorbi despre anumite simptome cu familia, prietenii și chiar cu profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

        Cum se simte depresia postpartum?

         În sfârșit, ai acest copil prețios pe care îl aștepți de atât de mult timp. Cu toate astea, atunci când îl privești, nu simți bucurie, așa cum toată lumea se așteaptă – așa cum te-ai așteptat.

În schimb, te simți extrem de tristă și chiar furioasă. Uneori, s-ar putea să te simți chiar dezinteresată. S-ar putea să te uiți la bebelușul tău și să nu simți … nimic. Apoi începi să crezi că s-ar putea să fie ceva în neregulă cu tine și acest lucru te face să te simțiți mai rău.

În realitate, aceasta nu e cine ești tu cu adevărat și nu te reprezintă pe tine ca persoană sau ca părinte. În schimb, aceasta este depresia postpartum. Este o afecțiune ce ține de sănătatea mintală care afectează modul în care gândești, simți și cum te comporți.

O combinație de factori – majoritatea scăpați de sub control – te-au determinat să te simțiți așa. Cu alte cuvinte, depresia postpartum nu este rezultatul unui defect, al slăbiciunii sau al lipsei  capacității de a crește un copil.

       Simptomele depresiei postpartum afectează 1 din 8 persoane care au născut.Această problemă poate avea impact asupra tuturor raselor, vârstelor și mediului socio-economic. În unele cazuri, și mame care nu au născut au simptome de depresie postpartum.

Simptomele depresiei postpartum apar de obicei în decurs de 4 săptămâni după naștere. În unele cazuri, pot apărea și mai rapid, chiar și în primele 72 de ore.

Uneori, este posibil ca unele simptome să nu apară decât la 6 luni mai târziu sau chiar până la un an după naștere. Acest lucru poate face uneori dificilă identificarea ca depresie postpartum.

        Uneori, depresia postpartum nu este evidentă după prima naștere, dar se poate dezvolta după sarcini viitoare. Depresia postpartum pare să se “rezolve” pentru unele persoane în câteva luni, dar dacă nu este tratată, simptomele pot reveni.

Probabil te vor vizita sentimente de rușine sau vinovăție pentru că ai suferit de depresie postpartum – ceea ce trebuie să știi este că acest lucru nu se întâmplă din cauza a ceea ce ai făcut sau nu ai făcut corect.

Există câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți gestiona simptomele și a te simți mai bine. Primul pas este obținerea sprijinului unui profesionist din domeniul sănătății mintale care poate lucra cu tine și care te poate ajuta să faci față.

      Ce cauzează depresia postpartum?

       La fel ca și la alte tipuri de depresie, nu există încă un consens cu privire la cauza exactă a depresiei postpartum.

Unii cercetători au propus că ar putea fi legat de nivelul hormonilor. Unii oameni ar putea fi mai sensibili la creșterea nivelului hormonilor în timpul sarcinii și la scăderea bruscă imediat după naștere.

        Este probabil ca depresia postpartum să fie cauzată de o combinație specifică de factori fizici și emoționali.

Unii factori care pot fi asociați cu o probabilitate mai mare de a dezvolta depresie postpartum includ:

  • tulburare tiroidiană sau afecțiuni conexe
  • antecedente medicale sau familiale de depresie
  • sarcini multiple
  • antecedente de tulburare bipolară sau tulburare de anxietate
  • sistem de sprijin slab sau izolare socială
  • astm
  • sarcină la adolescență
  • travaliu prematur
  • privarea de somn
  • pierderea recentă a unei persoane dragi
  • complicații de sarcină și naștere
  • simptome ale depresiei în timpul sarcinii
  • consumul de alcool și substanțe

       Simptomele depresiei postpartum

        Simptomele depresiei postpartum pot fi foarte asemănătoare cu cele ale altor tipuri de depresie. Ele devin intruzive, debilitante și persistente până în punctul în care te împiedică să îți trăiești viața normal și funcțional, cu toate că, nu toată lumea are aceleași simptome sau cu aceeași severitate, ceea ce uneori face dificilă diagnosticarea sau autoidentificarea.

Dacă începi să observi unele simptome ale depresiei postnatale, s-ar putea să ai și un sentiment general de genul „Nu pot să cred că se întâmplă asta” sau „Credeam că o să fiu atât de fericită, dar acum nici măcar nu mă simt apropiată de copilul meu . ”

De asemenea, s-ar putea să te întrebi când se va termina sau ce se va întâmpla dacă aceste sentimente nu dispar.

Depresia postpartum este o afecțiune care poate fi gestionată.

Simptomele generale ale depresiei postpartum includ:

  • te simți copleșită de cele mai multe ori
  • tristețe intensă și sentimente de deznădejde
  • plângi fără „nici un motiv” și des
  • dorința de a te îndepărta de bebeluș, partener, membrii familiei și situații sociale
  • te simți detașată, deconectat sau neinteresată de copilul tău
  • senzație de deconectare de partenerul tău
  • te îngrijorezi că s-ar putea să îți rănești copilul
  • te îngrijorezi că altcineva ar putea să-i facă rău copilului
  • a nu putea dormi nici măcar când bebelușul tău doarme
  • nu poți să te relaxezi
  • te simți singură sau neglijată de ceilalți, chiar dacă sunt prin preajmă
  • probleme de concentrare
  • modificări ale poftei de mâncare
  • episoade de anxietate extremă
  • furie fără un declanșator aparent
  • nu poți să te bucuri de activități așa cum făceai înainte
  • simți vinovăție și rușine
  • dureri fizice
  • gânduri suicidare recurente

Aceasta nu este o listă all-inclusive de simptome. Depresia postpartum nu arată la fel pentru toată lumea.

Uneori, există simptome subtile care ar putea fi ratate, dar care afectează totuși părinții și copiii lor.

Unul dintre aceste simptome subtile este tendința de a ne concentra prea mult pe gândurile negative. Aceste gânduri ar putea fi legate de multe aspecte sau de nici unul, inclusiv de tine și de copilul tău.

Această concentrare asupra negativului te poate determina să interpretezi greșit câteva indicii de la bebeluș. De exemplu, un strigăt doritor de confort din partea celui mic ar putea deveni o pacoste pentru tine și te-ar putea face să ieși din cameră.

Aceasta, desigur, nu este intenția ta – dar din cauza stării tale deprimate, așa te simți. Acest lucru te poate împiedica să te atașezi de bebeluș și să răspunzi nevoilor lui.

Uneori s-ar putea să înceapă să te obsedeze anumite lucruri. De exemplu, este posibil să verifici încuietorile tot timpul sau să verifici la fiecare câteva minute dacă bebelușul este în siguranță. S-ar putea să simți, de asemenea, că nu dorești ca nimeni altcineva să atingă copilul.

Aceste semne și simptome pot dura o perioadă lungă de timp – de la săptămâni la luni. Acesta este unul dintre motivele pentru care este important să vorbiți despre aceasta cu familia și profesioniștii din domeniul sănătății mintale imediat ce le observați. Psihoterapia nu este o unealtă ce trebuie neglijată!

Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului şi a sugarului. Pentru acest rol, este nevoie ca ea să aibă suficientă energie şi interes faţă de bebeluş, pentru a face faţă provocării reprezentate de îngrijirea acestuia.

Viața cu atacurile de panică

“Stau în mașină așteptând să intru în supermarket. Anxietatea se varsă asupra mea. Sunt rece și fierbinte în același timp, cu transpirație care curge pe spate, cu părul ridicat pe brațe. Ies în sfârșit din mașină. Dar, pe măsură ce mă îndrept spre magazin, mă simt de parcă ar urma să leșin. Iluminarea fluorescentă din magazin pare foarte intensă și deranjantă. Culoarele largi, destul de ciudat, se simt claustrofobe. Respirația mea se simte finită, ca un balon plutind spre cer, pe care nu-l poți prinde. De fapt, uneori simți că plutești împreună cu balonul

Aceste lucruri le simt și în alte locuri. Uneori, se întâmplă când sunt la mall sau undeva nou. Uneori, se întâmplă atunci când încerc să mă bucur de o cină delicioasă cu prietenii, să vizionez un film cu soțul sau pur și simplu când conduc către casă. Dintr-o dată corpul tău se inundă cu adrenalină. Ești lovit de o senzație de groază și de o urgență iminentă, de parcă vei muri, vei înnebuni, vei leșina sau vei pierde controlul ”, mi-a spus A. la prima ședință de terapie.

Ea a definit un atac de panică care apare dintr-o dată și din senin, angajând un răspuns de urgență așa cum s-ar întâmpla dacă sunteți într-un pericol iminent. Un răspuns “firesc”, cu excepția faptului că se întâmplă în absența oricărei amenințări reale.

            Atacurile de panică pot fi terifiante. S-ar putea să fiți convins că aveți un atac de cord. S-ar putea să vă simțiți paralizat. Și, desigur, vă confruntați cu o teamă intensă, care vă afectează întregul corp.

Un atac de panică poate avea unele dintre următoarele simptome: bătăi rapide de inimă, palpitații, amețeli, dificultăți de respirație, probleme cu stomacul, amorțeală și furnicături, frisoane sau bufeuri, senzația că lucrurile nu sunt reale sau senzația de deconectare de la sine, gânduri despre înnebunire sau pierderea controlului.

De asemenea, începeți să vă temeți să aveți atacuri de panică. De exemplu, dacă ați avut un atac de panică în timp ce făceați cumpărături, începeți să vă temeți de viitoarele atacuri de panică la supermarketuri. Acest lucru vă poate determina să le evitați. Dar evitarea doar amplifică și perpetuează anxietatea. De-a lungul timpului, s-ar putea să vă treziți spunând nu la orice experiență care poate declanșa disconfort.

          Există și destul de multă rușine asociată cu atacurile de panică. De exemplu, unii clienți de sex masculin (și nu numai) se simt foarte jenați, datorită imaginii lor de sine, a ceea ce ei cred că ar trebui să fie, poate că ar trebui să fie invincibili sau să controleze aceste stări.

Vestea bună este că atacurile de panică sunt tratabile. Nu contează cât timp te-ai luptat cu ele, există tratamente eficiente și relativ scurte pentru a te ajuta să îți îmbunătățești starea.

Tratamentul la alegere

           Recomandările  experților sugerează că terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt cele două tratamente „de primă linie” pentru aceste probleme. Despre terapia cognitiv-comportamentala poți găsi chiar aici pe site un articol în care am încercat să explic cât mai detaliat cum funcționează și tot ce trebuie să știi.

Inhibatorii selectivi ai recaptării serotoninei(ISRS) sunt o grupă de medicamente care poate fi prescrisă doar de un psihiatru, iar acest tratament medicamentos merge foarte bine asociat și cu partea de psihoterapie pentru rezultate mai rapide si mai durabile.

Strategii suplimentare

             Angajează-te în obiceiuri sănătoase și să încearcă să minimizezi stresul. Da, panica se poate întâmpla din senin. Dar dacă ești obosit, nu mănânci corect sau ești prea stresat la locul de muncă, îți vei începe ziua cu un nivel de bază ridicat de anxietate. Astfel va exista foarte puțin “tampon” între tine și “panică”. Având un nivel de bază scăzut de stres, vă oferă posibilitatea de a interpreta mai corect „alarma falsă de panică”, mai degrabă decât să fiți absorbit în acel tumult.

Toate simptomele fizice au un scop adaptativ, corpul vostru funcționează așa cum ar trebui și știe ce trebuie să facă; este doar un pic hiperactiv (OK, mult hiperactiv).

Nu uitați că mesajele false sunt adevărata problemă

           În final aș vrea să vă amintesc că problema nu este petrecerea, supermarketul sau mașina ta. Problema rezidă în „mesajele false” pe care creierul protector le transmite în aceste situații.

Așadar, atunci când începeți să primiți aceste mesaje, în loc să presupuneți că gândurile dvs. sunt corecte, le puteți observa și analiza.

Atacurile de panică sunt oribile dar ceea ce este și mai rău este frica constantă de atacurile de panică. Ceea ce este mai rău este să-ți structurezi viața pentru a evita panica și disconfortul, pentru că toate acestea nu fac decât să-ți restrângă lumea și să îți amplifice anxietatea.

Home » atacuri de panica » Page 3
Call Now Button