psihoterapie

         

 

                           

În terapia schemelor (capcanelor cognitive), schema de deprivare emoțională se referă la modul în care o persoană se simte neiubită și neglijată în copilărie. Aceste sentimente pot fi cauzate de părinți care nu au fost prezenți emoțional sau fizic pentru copilul lor, sau de situații în care copilul nu a primit atenția și afecțiunea de care avea nevoie.

Această schemă poate să apară în diferite forme, cum ar fi nevoia excesivă de a fi lăudat sau de a primi aprobare, teama de a nu fi abandonat sau de a nu fi suficient de bun, sau sentimentul de vinovăție când se iau decizii care sunt în beneficiul propriu.

Ca psihoterapeut, lucrez cu oameni care au această schema și îi ajut să înțeleagă cauzele acesteia și să găsească modalități de a o depăși. În primul rând, este important să le ofer suport emoțional și să le arăt că sunt iubiți și acceptați așa cum sunt.

De asemenea, îi încurajez să își identifice nevoile emoționale și să învețe cum să le îndeplinească singuri. Acest lucru poate însemna să își stabilească obiective realiste și să ia decizii care să le permită să le îndeplinească, să își acorde timp pentru activități care le fac plăcere și să își construiască relații sănătoase cu ceilalți.

Totodată, îi încurajez să își învingă teama de a nu fi abandonat sau de a nu fi suficient de bun. Acest lucru poate însemna să învețe să spună “nu” atunci când simt că sunt folosiți sau abuzați, să învețe să își expună opiniile și sentimentele în relațiile lor, să conștientizeze propria valoare și să se accepte pe ei înșiși așa cum sunt.

În schema therapy, lucrăm împreună cu persoana pentru a înțelege schema de deprivare emotională și a găsi modalități de a o depăși. Acest lucru poate însemna să explorăm amintiri din copilărie, să identificăm credințele limitative și să le schimbăm, să învățăm tehnici de gestionare a emoțiilor și să încurajăm schimbarea comportamentelor nesănătoase. Schimbarea poate fi dificilă, dar cu sprijinul unui psihoterapeut și prin muncă asiduă, este posibil să depășim schema de deprivare emotională și să ne construim o viață mai fericită și mai împlinită.

         

 

                           

Schimbarea este una dintre cele mai dificile și emoționale experiențe pe care oamenii le pot avea. Ne face să ne simțim inconfortabil și ne provoacă teamă și anxietate. În același timp, însă, schimbarea poate fi și una dintre cele mai gratifiante și transformatoare experiențe, oferindu-ne ocazia de a ne redescoperi și de a ne dezvolta.

Ca psihoterapeut, am văzut de nenumărate ori cum schimbarea poate avea un impact puternic asupra vieții oamenilor. Schimbările mici, precum să începi o nouă dietă sau să începi să faci exerciții fizice, pot avea un efect pozitiv asupra stării de bine și a calității vieții. Schimbările mai mari, precum să te desparți de un partener sau să schimbi jobul, pot fi mai dificile, dar pot oferi oportunitatea de a ne reinventa și de a ne redescoperi.

Din păcate, mulți dintre noi ne temem de schimbare și încercăm să ne ferim de ea. Ne temem de necunoscut și de ceea ce poate aduce schimbarea. Ne temem că vom face alegeri greșite sau că vom regreta deciziile pe care le luăm. Aceste temeri sunt normale și firești, dar ele ne pot împiedica să ne dezvoltăm și să ne bucurăm de viață.

Indiferent de mărimea lor, schimbările pot provoca emoții puternice și pot fi dificil de gestionat. Unii oameni pot avea teama de necunoscut și pot lupta să se adapteze la schimbare. Alții pot avea dificultăți în a-ți asuma responsabilitatea pentru schimbările din viața lor și pot avea tendința de a le respinge sau de a le ignora.

Din fericire, există modalități de a ne ajuta să facem față schimbărilor, iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face atunci când ne confruntăm cu schimbarea este să ne acordăm timp pentru a ne adapta la noile circumstanțe, aceasta însemnând și să ne permitem să simțim emoțiile negative și să le acceptăm.

         

 

                           

Schema Therapy sau Terapia Schemelor este o formă de psihoterapie care a fost dezvoltată în anii 1990 de către Dr. Jeffrey Young și colegii lui. Acesta se bazează pe teoria cognitiv-comportamentală și abordează problemele emoționale și comportamentale prin prisma modelelor mentale sau “scheme” pe care le construim în mintea noastră în copilărie și care ne influentează comportamentul și starea emoțională în viața adultă.

Unul dintre principiile centrale ale schema therapy este ideea că unele dintre schemele noastre mentale sunt adaptative și ne ajută să ne raportăm la lumea din jurul nostru într-un mod sănătos. Alte scheme, însă, sunt maladaptive și ne cauzează probleme emoționale și comportamentale. De exemplu, o persoana care are o schemă de neajutorare poate avea tendința de a se simți neputincioasă și de a nu încerca să își schimbe situația, chiar dacă are oportunități de a face acest lucru.

In schema therapy, terapeutul lucrează împreună cu clientul pentru a identifica schemele maladaptive și pentru a le schimba într-un mod care să fie mai benefic pentru client.

Un alt avantaj al terapiei cu scheme este că poate fi eficientă pentru o gamă largă de probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie, anxietate, tulburări de personalitate și tulburări de alimentație. S-a dovedit a fi deosebit de eficient în tratarea persoanelor cu tulburare de personalitate borderline, care se luptă adesea cu emoții intense și relații instabile.
În general, terapia schemelor este o nouă abordare promițătoare a psihoterapiei care s-a dovedit a fi eficientă pentru mulți oameni. Dacă vă confruntați cu modele negative de gândire și comportament, ar merita să luați în considerare terapia schemelor ca o potențială opțiune de tratament.

         

 

                           

Te-ai simțit vreodată slab, deznădăjduit, blocat într-o rutină sau pur și simplu stresat?

Desigur, răspunsul la această întrebare va fi „da” pentru mai toată lumea!

Cu toții cădem în vremurile dificile și cu toții ne dorim să ne întoarcem către echilibru.

Pentru unii, revenirea în echilibru poate implica întâlnirea cu un terapeut. Pentru alții, ar putea fi să înceapă un nou loc de muncă sau să se mute într-un loc nou. Pentru unii dintre cei mai literari sau creativi, dezvoltarea poate începe cu arta.

Există multe modalități de a încorpora arta în vindecarea spirituală și creșterea emoțională, inclusiv desenul, pictura, ascultarea muzicii sau dansul interpretativ. Aceste metode pot fi excelente pentru oamenii artistici, dar există și modalități creative și expresive de a te scoate dintr-o fază care nu necesită talente artistice speciale.

O astfel de metodă este scrisul. Nu trebuie să fii un scriitor prolific, sau chiar un scriitor deloc, pentru a beneficia de terapia scrisului. Tot ce ai nevoie este o bucată de hârtie, un pix și motivația de a scrie.

Ce este terapia prin scris?

Terapia prin scriere, cunoscută și ca journaling, este exact ceea ce sună a fi – un jurnal ținut pentru beneficii terapeutice.

Terapia prin scris este o formă de terapie ieftină, ușor accesibilă și versatilă. Se poate face individual, doar cu o persoană și stiloul său, sau poate fi ghidată de un profesionist în sănătate mintală. Poate fi practicată în grup, cu discuții de grup axate pe scris. Poate fi adăugată chiar și ca supliment la o altă formă de terapie.

Este ușor să vezi potențialul scrisului terapeutic – la urma urmei, poeții și povestitorii de-a lungul veacurilor au surprins și descris experiența purificatoare de a pune pixul pe hârtie. Evident, putem fi tentați să credem că vindecarea și creșterea personală apare după doar câteva momente de mâzgălire, dar este puțin mai mult de atât.

Terapia scrisului diferă de simpla ținere a unui jurnal în trei moduri majore:

• Scrierea într-un jurnal este de obicei o formă liberă, în care scriitorul notează tot ceea ce îi trece prin cap, în timp ce scrierea terapeutică este mai direcționată și adesea se bazează pe sugestii sau exerciții.
• Scrierea într-un jurnal se concentrează în general pe înregistrarea evenimentelor așa cum au avut loc, în timp ce terapia prin scriere se concentrează pe analizarea evenimentelor, gândurilor și sentimentelor pe care persoana le scrie.
• Păstrarea unui jurnal este o experiență în mod inerent personală și individuală, în timp ce terapia prin scriere este, în general, condusă de un profesionist autorizat în sănătate mintală

În timp ce procesul de terapie prin scris diferă de simplul jurnal în aceste trei moduri principale, există și o altă mare diferență între cele două practici în ceea ce privește rezultatele.

Beneficiile terapiei prin scris

Păstrarea unui jurnal poate fi extrem de utilă pentru utilizator, fie că îl ajută să-și îmbunătățească memoria, să înregistreze fragmente importante din ziua lui, fie că îl ajută doar să se relaxeze la sfârșitul unei zile lungi.

Acestea nu sunt cu siguranță beneficii banale, dar potențialele beneficii ale terapiei prin scriere ajung mai departe și mai profund decât simpla scriere într-un jurnal.

La persoanele care au experimentat un eveniment traumatizant sau extrem de stresant, scrisul expresiv poate avea un efect de vindecare semnificativ. De fapt, participanții la un studiu care au scris despre experiențele lor cele mai traumatizante timp de 15 minute, patru zile la rând, au avut rezultate mai bune în materie de sănătate până la patru luni mai târziu (Baikie & Wilhelm, 2005).

Un alt studiu a testat același exercițiu de scriere pe peste 100 de pacienți cu astm și artrită reumatoidă, cu rezultate similare. Participanții care au scris despre cel mai stresant eveniment din viața lor au experimentat evaluări mai bune de sănătate legate de boala lor (Smyth, Stone, Hurewitz și Kaell, 1999).

Un studiu recent a sugerat că scrierea expresivă poate chiar îmbunătăți funcționarea sistemului imunitar, deși poate fi necesar să fie susținută pentru ca beneficiile pentru sănătate să continue (Murray, 2002).

Pe lângă aceste beneficii mai concrete, scrierea terapeutică obișnuită poate ajuta scriitorul să găsească sens în experiențele lui, să privească lucrurile dintr-o nouă perspectivă și să vadă partea bună din experiențele lui cele mai stresante sau negative. De asemenea, poate duce la perspective importante despre el și mediul său, care pot fi dificil de determinat fără o scriere concentrată.

În general, terapia prin scris s-a dovedit eficientă pentru multe afecțiuni diferite, inclusiv:

• Stres post traumatic
• Anxietate
• Depresie
• Tulburare obsesiv – compulsivă
• Durere și pierdere
• Probleme de boli cronice
• Abuz de substanțe
• Tulburări de alimentație
• Probleme de relații interpersonale
• Probleme de abilități de comunicare
• Stimă de sine scăzută

Dacă lucrați cu un profesionist în domeniul sănătății mintale, acesta vă poate oferi instrucțiuni pentru a începe să scrieți în jurnal cu scop terapeutic.

Dacă intenționați să începeți să scrieți cu scop terapeutic pe cont propriu înainte de a vă întâlni cu un terapeut, există câteva sfaturi bune pentru a începe.

Psihologul Margarita Tartakovsky oferă o listă utilă de sugestii. Unele dintre acestea includ:

1. Modul meu preferat de a petrece ziua este…
2. Dacă aș putea vorbi cu eul meu adolescent, singurul lucru pe care l-aș spune este…
3. Fă o listă cu 30 de lucruri care te fac să zâmbești.
4. Cuvintele după care aș vrea să trăiesc sunt…
5. Chiar mi-as dori ca altii sa stie asta despre mine…
6. Ce îți aduce mereu lacrimi în ochi?
7. Folosind 10 cuvinte, descrie-te.
8. Scrieți o listă de întrebări la care aveți nevoie urgent de răspunsuri.

Pe cât de mari sunt beneficiile jurnalului terapeutic, pe atât poate fi de dificil să începeți. La urma urmei, poate fi o provocare să începi chiar și cele mai elementare obiceiuri bune!

Cercetătoarea și scriitoarea Gillie Bolton sugerează pur și simplu să scrieți timp de șase minute (Pollard, 2002). Nu acordați atenție gramaticii, ortografiei, stilului, sintaxei sau remedierii greșelilor de scriere – doar scrieți. Odată ce v-ați „descărcat”, vă puteți concentra pe o temă. Tema ar trebui să fie ceva concret, ca ceva din copilărie cu valoare personală.

Acest exercițiu vă poate ajuta să vă asigurați că înscrierile dvs. în jurnalul terapeutic merg mai adânc decât jurnalul sau scrierile mai superficiale.