Psihoterapie

In aceasta perioada, in care trebuie sa stam mai mult in casa, poate de plictiseala, poate pentru ca ne ajuta de-a lungul unei zile de izolare, apelam la muzica ca la un prieten drag care ne binedispune de fiecare data.  Unii preferam muzica data tare, unii o preferam pe fundal, altii vrem muzica ritmata, altii mai lenta. Se pare ca ce fel de muzica ascultam ne influenteaza si starea de spirit, stare destul de pusa la incercare in perioada aceasta.

De-a lungul timpului, cercetatorii au demonstrat cum muzica ne influenteaza neurologic, cum parti ale creierului nostru se modifica (RMN) si reactioneaza la auzul anumitor melodii, cum apar modificari la nivel hormonal si emotional. Centri subcorticali ai creierului, care au legatura cu recompensa, motivatia si emotiile. sunt activati atunci cand ascultam muzica.

Muzica clasica, de exemplu, se foloseste in cabinetele ginecologice, unde viitoarele mamici au raportat dureri mai mici dupa ce au ascultat acest gen de muzica si chiar in anumite spitale din strainatate, unde sunt tratati copii nascuti prematur, muzica asigurand un fond zgomotos apropiat cu cel din burtica mamei. S-a mai demonstrat si ca muzica clasica, muzica instrumentala, are un efect benefic asupra pacientilor chirugicali, diminuand considerabil durerea si anxietatea.

Ascultarea muzicii are la bază un lung şi complex lanţ de procese neurofiziologice a căror desfăşurare în timp este, însă, cvasiinstantanee. Aceste procese, iniţial acustice, sunt „convertite” într-o percepţie complexă (după J. Eccles – 1995) care noua ne da starea de spirit.

Pentru cei care se ingrijoreaza mai mult decat este normal, care sunt prieteni cu anxietatea in perioada aceasta, muzica poate ajuta la relaxare, in special muzica instrumentala, mai lenta, poate clasica sau downtempo, chill out sau buddha bar, acompaniata si de cateva exercitii de meditatie sau mindfulness creeaza un combo perfect in aceasta directie. Evident, daca anxietatea este una puternica, puteti oricand apela si la ajutorul unui specialist, unui psihoterapeut, chiar si online.

Pentru cei care sunt vizitati de tristete mai mult ca de obicei, in perioada asta, le propun sa fie atenti la ce fac cele mai fericite persoane, si anume copiii. Uitandu-ne la copii putem observa ca tristetea nu le este prieten bun, iar cand ii mai viziteaza, se rezuma doar la vizite scurte. Care este secretul bunei dispozitii a copiilor? Pai, unul dintre ele si cel mai important, zic eu, este miscarea. Miscarea si exercitiul fizic, fie ele facute doar in joaca, aduc un aport semnificativ de endorfine sau „substante ale fericirii”. Astfel, urmarind copiii, observam ca muzica pe care ei o asculta cel mai des, este o muzica ritmata, alerta, care te invita la miscare, dans si care ne inunda cu dopamina. Aici avem muzica pop, dance, house, latino, hip hop si RnB etc, dar si muzica clasica „vesela”.  Evident, pentru cei care trec printr-o depresie, exercitiul fizic si muzica sunt binevenite la pachet cu psihoterapia, pentru ca, nu trebuie sa uitam ca depresia nu este un moft, ci este o boala ucigasa!

Muzica ne mai poate purta si pe sirul amintirilor, pentru ca, de multe ori, o anumita melodie trezeste in noi amintirea unei intamplari, unei situatii sau unei perioade, dar si felul in care ne simteam atunci. Aceasta ancora, ne poate ajuta la nevoie, sa calatorim in timp, intr-o perioada in care ne simteam excelent, si sa ne transpunem in aceea stare de bine.

„Music and rhythm find their way into the secret places of the soul” Plato

Nimeni nu e imun la un eșec. Fie că e vorba de o relație, un banal răspuns la telefon sau un serviciu pierdut, o respingere, chiar și pentru cea mai puternică persoană, poate fi o sursă inepuizabilă de întrebări fără răspuns. Cu ce am greșit? Ce e în neregulă cu mine? Ce aș fi putut face diferit? De ce nu mă mai iubește? Toate aceste frământări, gânduri fără sfârșit, se dezvoltă sub forma unor fraze care încep cu “ar fi trebuit”, ”aș fi putut”, ”ar trebui”, ”aș putea”, deturnându-ne atenția, sufocându-ne în încercările noastre de ne recăpăta încrederea pierdută. De cele mai multe ori avem impresia că noi suntem vinovați de aceste situații, noi suntem cei care nu merităm dragostea lor, noi suntem cei care am greșit undeva.

Toate aceste senzații dureroase continuă să ne țină încremeniți în punctul în care toate meritele și calitățile noastre sunt puse la îndoială, contestate chiar de noi. E momentul să privim totul în alt mod, în așa fel încât să putem să ne repunem în valoare, să ne ridicăm de jos pentru a putea continua să evoluăm.

Haideți să privim personajul respins ca fiind o reflexie deformată a noastră într-o oglindă descoperită în parcul de distrații, la bâlci. Ce vedeți acolo nu este adevărata voastră față, este doar imaginea voastră mișcată, comică, poate chiar caraghioasă. Nu sunteți voi. Acesta este și motivul pentru care puteți râde și trece mai departe fără teamă. Știți cu certitudine că nu sunteți așa cum pentru o clipă v-ați văzut.

Faptul că într-un anumit moment cineva vă poate respinge are legătură doar cu imaginea deformată zărită preț de o clipă într-o oglindă buclucașă. Nu sunteți voi acolo, treceți mai departe, concentrați-vă pe lucrurile importante pentru voi, pe realizările voastre, pe lucrurile de care sunteți mândri. Nu vă scufundați în oceanul întrebărilor fără răspuns, fiindcă veți rămâne curând fără aer.

Până la urmă respingerea poate fi considerată un dar, e evitarea timpurie și norocoasă a unui glonț. În aceste lucruri mărunte – haideți să le spunem acum așa – stau ascunse, bine deghizate, noile noastre aventuri posibile. Poate fi drumul către independență, reușită și fericire.

Când o nouă oglindă vă apare în cale deformându-vă grozav imaginea nu uitați să zâmbiți și să treceți mai departe. Viața e uneori un parc de distracții care vă poate da un nou impuls sub cele mai diferite forme.

Slăbiciunea unui narcisist este ura sa extremă față de posibilitatea de a fi pus într-o situație de care să fie rușinat. Nu este nimic mai rău decât faptul de a i se arăta că a făcut o greșeală cât de mică. În mod ironic, el nu are nici cea mai mică problemă să facă aceste lucruri altora. Acest mod agresiv de a arunca vina asupra altora îl face să se simtă superior, descurajând din start orice posibilitate de a fi pus într-o situație jenantă. El este cel care dă întotdeauna primul pumn, în speranța că va fi decisiv și va termina întotdeauna lupta în picioare, învingător.

Pentru aceasta folosește o întreagă gamă de lovituri sub centură: povestește istorii vechi despre alte persoane adăugând elemente fictive jenante, află și reține detalii care pot pune într-o postură jenantă alte persoane folosindu-le la momentul oportun, exagerează greșelile altora, se victimizează atunci când se simte rușinat, aruncă vina pe ceilalți, vorbește condescendent ca pentru un copil care are nevoie acută de maturizare, atacă verbal interlocutorul pentru a-l pune într-o poziție defensivă, vorbește cu autoritate pentru a se situa într-o poziție superioară față de interlocutor, subestimează realizările celorlalți, el întotdeauna a realizat mai mult, mai repede, mai bine, încearcă cu eforturi evidente să se prezinte perfect, să facă o primă impresie foarte bună, având grijă de ținuta și fizicul său.

Soluția e una singură. Evitați primul pumn, încercați să nu deveniți o țintă. Nu încercați soluția de a lovi primul, nu faceți decât să-l întărâtați mai mult. Bineînțeles, aceasta este soluția elegantă.

Un narcisist este preocupat exclusiv de el, de preferințele sale, de aspirațiile, nevoile și succesul său, de modul cum este perceput de ceilalți. El este centrul universului, oamenii sunt doar obiecte care pot fi folosite în interes propriu. Poate că unele trăsături ale unui narcisist pot fi considerate sănătoase, dar acestea pot fi încadrate mai simplu la grija responsabilă față de persoana proprie. E altceva, un mod de supraviețuire într-o lume plină de agresiuni.

Este important să realizăm că narcisismul nu este doar un mod de comportare,o modalitate de a privi lumea, cât poate deveni o caracteristică a personalității. Această tulburare de personalitate vine cu o serie de trăsături manifestate cu orice ocazie: lipsa de empatie și indiferență față de sentimentele celorlalți, grandomanie, neasumarea responsabilității pentru acțiunile sale, credința că este superior celor din jur, dorința de a fi admirat, lupta pentru putere, manipularea situațiilor în favoarea lui.

În general simptomele apar în urma unei traume din copilărie provocată de o separare/atașare. Durerea nu a dispărut niciodată complet, sângerarea a fost continuă. Pentru a supraviețui a construit o barieră, un zid pentru a se izola de lumea care-l poate răni și în care nu mai are încredere. Este construcția unei false identități sau a mai multor imagini pe care le afișează în public în funcție de situație. Evită constant discuțiile despre cum se simte, despre slăbiciunile sale. Are tendința de a transforma rapid în istorie persoanele care îl deranjează sau de la care nu mai poate obține nimic. Sunt maeștri ai deghizării, trăind exclusiv rațional într-o lume liniară a principiilor, legilor, evitând sentimentele și emoțiile, tratându-le ca pe evenimente nesigure și intimidante, neliniare, care nu pot fi controlate.

Cum supraviețuim în eventualitatea unei astfel de întâlniri? Atenție, puțină teamă și multă compasiune.

Studii derulate de-a lungul timpului au demonstrat că există 4 tipuri de personalități în care pot fi încadrați consumatorii serioși de alcool: Hemingway, Mr. Hyde, Sherman Klump (The Nutty Professor) și Mary Poppins.

Pentru o viață socială împlinită consumul de alcool e aproape necesar. Tu ești un tip simplu, liniștit, sobru, modelat cumva de mediul în care lucrezi sau îți petreci cea mai mare parte a timpului. Deși e cea mai mare dorință, care sunt șansele tale să atragi atenția cuiva la o întâlnire de grup? Dar dacă ai fi Sherman Klump? Dacă consumul de alcool te-ar transforma radical într-o persoană exuberantă, expansivă, care acaparează atenția? Șansele tale ar crește exponențial, alcoolul ar fi prietenul tău, motivația unei socializări reușite. E dovedit, așa se nasc cele mai multe relații romantice.

O întâlnire pentru rezolvarea problemelor complexe poate fi condimentată cu alcool. Acesta alterează ușor mintea, conduce la stări lipsite de inhibiție și la imposibilitatea de a judeca corect evenimentele. Cu o personalitate de tip Hemingway riscul de a trece prin astfel de stări e puțin probabilă. Capacitatea de a înțelege idei abstracte nu dispare, promptitudinea e încă la îndemână, imaginația nu este afectată. Nu sunt prezente semnele clasice ale intoxicației cu alcool, întâlnirea-ședință se derulează fără probleme, soluțiile apar, toată lumea este mulțumită, nimeni nu a numărat sticlele consumate.

Vechi colegi de liceu îți propun o întâlnire. Tu, fostul coleg veșnic amabil și întotdeauna prietenos, nu te poți sustrage unei astfel de provocări. Aflat oricum în mijlocul unor ușoare crize de anxietate, momentele de euforie lejer provocate de alcool și confundate des cu fericirea, sunt chestii atrăgătoare. În plus, cu o personalitate de tip Mary Poppins, nu faci decât să-ți amplifici puțin modul amabil și prietenos de a te purta. Combinația aceasta de evenimente e perfectă pentru tine, amintirile depănate nu fac decât să amâne puțin prezentul.

Ești depresiv, o sumă de probleme imposibile s-au adunat și deocamdată nu le vezi rezolvarea. Un prieten vechi te va asculta la un pahar de vorbă. Puteți plânge unul pe umărul celuilalt, înainte să cădeți sub masă. Apare și Mr. Hyde, ascuns până atunci de luciditatea și sobrietatea enervantă, cea care-ți îngrădea atitudinea. Devii puțin violent, lucruri indecente îți ies din gură fără jena naturală, arăți ostilitate celor din jur, sfârșind seara prin a uita complet modul în care te-ai promovat. Criza a fost și ea uitată, aruncată din coșul memoriei, e clar că experiența trebuie repetată.

P.S. Dacă v-ați simțit vreodată „diferit” de toți cei din jurul dvs. într-o situație socială în care sunteți singurul care nu beți, știți că este greu. Este, de asemenea, un alt motiv pentru care aveți nevoie de sprijin pentru a vă păstra direcția!

Azi, mai mult ca oricând, comportamentul nostru e influențat de tot mai mulți factori. O sumă de agresiuni noi își fac loc în față, le descoperim simptomele, le dăm nume, definiții și găsim tot mai greu soluții.

FOMO (fear of missing out) a fost adaugat în Dicționarul Oxford în 2013. Studii recente îl definesc ca fiind senzația de neliniște, frica că pierzi contactul cu și informațiile despre cunoștințele tale, că ei știu mai multe sau se află în posesia a ceva mai mult sau mai bun decât tine.

Rezultatul este o nevoie compulsivă de a fi la curent cu noutățile superficiale ale zilei, de a răsfoi febril știrile, evenimentele și întâmplările din zona noastră de interes imediat. Și cum instrumentul perfect – Facebook – e la îndemână, nu facem decâ să intrăm în modul verifică-verifică-verifică, prinși imediat în această capcană nefericită a comparației. Unii se distrează mai bine ca tine, alții au locuri de muncă mai bune, acces la servicii superioare. Apare nefericirea, neatenția la propria persoană și, un mic eveniment pozitiv, se atenuează anxietatea, doar nu faci altceva decât să te gândești la alții.

Dependența devine evidentă, studiile o descriu ca fiind cu atât mai intensă cu cât persoanele au niveluri mai scăzute de competență, autonomie și integrare.

Opriți-vă din a mai acorda atâta atenție celor din jur. E ușor de spus, dar de unde mai aflăm noutățile, cum descoperim noile cartiere de locuit și cele mai bune locuri de muncă? Cei afectați deja de acest sindrom au dezvoltat deja obișnuința de a privi spre exterior mult mai intens și mai des decât spre interior. Au pierdut contactul cu autenticul sentiment al sinelui. Teama constantă pe care o simt înseamnă că în lumea lor ei nu mai participă ca o persoană reală.

Există soluții de tratament? Bineînțeles, chiar dacă toate vor părea clișee. Prima ar fi atenția. Îndreptați-vă atenția către lucrurile bune din viața voastră și vă veți simți bine. Sună a clișeu? Da, dar e o chestiune verificată, funcționează. Fericirea e o problemă de atenție.

Altă soluție ar fi recunoștința. Imaginați-vă că ați pierdut lucrurile pe care sunteți bucuroși că le aveți. Atunci le veți aprecia cu adevărat. Sună și acest exercițiu ușor copilăresc? E demonstrat că eliminarea mentală a momentelor plăcute din viața noastră ne va face să le apreciem mai mult, ne face recunoscători și puțin mai fericiți.

Uitați de viețile perfecte și false de pe Facebook sau Instagram. Folosiți-l ca pe o unealtă și nu ca pe un model. Priviți și fiți recunoscători pentru ceea ce aveți. Acestea sigur nu sunt iluzii.

E bagajul pe care-l aveți zilnic cu voi, cel pe care-l purtați, uneori cu eforturi mari, peste tot, fără să fiți conștienți de greutatea lui, într-o rutină absurdă. Continuați zilnic să strângeți în el resentimente, emoții, detalii neplăcute ale vieții. Acum el e cel care vă ia libertatea de mișcare, de expresie, vă fură bucuria de a trăi clipa, piedica care nu vă lasă să fiți ceea ce sunteți de fapt. Nu subestimați consecințele acestui efort. Legătura dintre emoții și corpul fizic e demonstrată, depresia și anxietatea sunt cele mai evidente efecte, unele probleme ale sistemului endocrin și ale celui imunitar pot fi și ele rezultate ale unui bagaj emoțional supradimensionat. Vindecarea nu e ușoară.

Alegeți o zi oarecare, folosiți-o pentru a despacheta, așezați toate lucrurile la locurile lor vechi, la îndemână, dar nu le mai transportați după voi. Încercați în acea zi oarecare să râdeți sau să plângeți atunci când simțiți nevoia, eliberați cuvintele care se nasc în voi, exprimați-vă liber furia sau nervozitatea, bucuria sau fericirea. E doar un prim pas al unui drum pe care trebuie să-l faceți. Nu va fi ușor, dar nu uitați că lumea este o oglindă a trăirilor voastre. Ostilitatea ei, tensiunea pe care o resimțiți la tot pasul e cea din interiorul vostru. Dacă vă împăcați cu voi, lumea se va schimba.

Amintiți-vă ultima călătorie cu avionul. Amintiți-vă punctul în care lăsați bagajele pentru cală și clipele imediat următoare, eliberați de corvoada unui bagaj voluminos și greu. Amintiți-vă drumul ușor până la îmbarcare. Amintiți-vă de zbor.

Se spune ca plantele cresc mai bine, ca vacutele dau mai mult lapte pe muzica lui Mozart.

Preferinta pentru muzica de calitate nu tine cont doar de educatie, ci mai ales de inteligenta, iar ascultarea muzicii are aproape numai efecte benefice. Muzica joaca un rol mult mai important decat am putea crede. In Antichitate se mergea chiar pana la folosirea flautului in dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica si-a dovedit posibilitati terapeutice in plan psihologic si somatic, de exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidentiat intr-un mod spectaculos la femeile care faceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzica au simtit mai putin durerea decat cele care au luat calmante. Muzica se utilizeaza foarte mult in ginecologie, acum si in chirurgie.

Orice muzica este eficienta, in mod sigur, dar s-a dovedit ca piesele din repertoriul clasic si romantic activeaza cel mai mult creierul. Chiar daca exista asa-numita muzica preferata (unul vrea romante, unul vrea rock), exista tomografia cu emisie de pozitroni care arata cum muzica lui Mozart activeaza 99%-100% din scoarta cerebrala. Si, in general, muzica simfonica si de camera activeaza creierul in proportie de 90%, spre deosebire de muzica usoara sau tangoul, de exemplu, care activeaza creierul in proportie de 50%.

Mai mult, nici o muzica nu poate depasi pragul pe care il atinge muzica baroca, de exemplu, ale carei unde sonore au frecvente care se inscriu in zona de activare optima a activitatii cerebrale. Daca ascultam muzica baroca, neuronii capata un ritm de activitate ciclica intre 8 si 12 cicli pe secunda, ceea ce se intampla numai in cazul geniilor! Numai ca geniile il au permanent, in vreme ce omul care asculta muzica il are doar cat asculta muzica, dar este suficient, pentru ca imbunatateste memoria.

S-a dovedit ca persoanele care invata cu un fundal de muzica in stil baroc, in special, au avut performante cu 40% mai mari la testele de memorie, si aici ma refer la Bach, Telemann, Handel. Muzica baroca are efecte foarte bune si pentru relaxare, si pentru terapie, dar aici, sigur, ii putem include si pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare si la muzica preferata si aceasta avand un efect antalgic, dar trebuie sa stiti ca muzica clasica a avut un efect mult mai considerabil!

”Muzica lui Mozart activeaza aproape 100% din scoarta cerebrala.”

“Ritmul trezeste instinctele, melodia emotiile, iar armonia inteligenta.”

”O educatie muzicala favorizeaza un contact mai usor cu muzica grea, dar oamenii care sunt foarte inteligenti apreciaza acest gen indiferent de cultura lor muzicala.”

Am observat ca desi a trecut ceva timp de cand lumea are mai mult si mai usor acces la informatie, cu toate ca opinia publica considera ca psihoterapia este un lucru benefic, chiar necesar, exista totusi foarte multi oameni care evita sa mearga la psihoterapeut din diferite motive. Unii cred ca nu au probleme, ceea ce este putin probabil in vremurile pe care le traim, altii poate cred ca problemele lor nu sunt destul de grave sau de mari pentru a apela la un psihoterapeut si probabil asteapta sa devina destul de deranjante ca sa faca pasul acesta.

Ei ar trebui sa stie ca le va fi si lor si psihoterapeutului mult mai greu in procesul de terapie cu cat problema este mai veche sau mai deranjanta. De asemenea exista persoane care cred ca le stiu pe toate si ca nu exista cineva care sa le spuna ceva ce nu stiu deja si singuri. In cazul in care te regasesti in aceasta categorie, trebuie sa stii de la bun inceput ca niciodata nu poti fi 100% obiectiv in privinta ta si e bine sa auzi si o parere avizata! Cum zicea si Albert Einstein, “Problems cannot be solved with the same mind set that created them.” (Problemele nu pot fi rezolvate cu aceeasi gandire care le-a creat )

Bun, acum ca am stabilit si aceste detalii, vreau sa stii ca nu incerc sa te conving sa ma alegi pe mine sa fiu psihoterapeutul tau, insa cred cu tarie ca este un lucru mai mult decat benefic sa faci pasul asta acum. Cu cat mai repede cu atat mai bine! Sa investesti in tine si in sanatatea ta, in functionarea ta optima si la capacitate normala indiferent de ce greutati iti aduce viata in cale trebuie sa fie o prioritate!

Este bine sa stii de asemenea ca alegerea psihoterapeutului este foarte importanta, intrucat si in acest domeniu, ca in multe altele, si-au facut loc si impostori. Un alt aspect important este legatura pe care o formezi cu psihoterapeutul, fiind recomandat sa alegi pe cineva cu care rezonezi si cu care poti forma o legatura!

Poti s-o iei pe incercate sau poti sa ceri niste recomandari de la persoane apropiate care au mai fost in psihoterapie.

Succes!